E VREMEA COLINDELOR

Noaptea vine devreme. Tot mai devreme.
Dar asta pana in ziua in care Lumina va miji, mereu mai indraznet, spre a ne bucura viata si sufletele.
Caci, fara Lumina, de unde putere?
Desigur, poate decorul nu este cel potrivit, acela de care ne amintim -  seri de iarna lungi, cu zapada scartaietoare si frig sanatos, cu natura incremenita in albul imaculat, un alb pur pe care se vede orice umbra.
Dar amintirile nu ni le ia nimeni. Ba mai mult: timpul le face si mai frumoase, dandu-le o anume patina si imbogatindu-le cu
duiosenie!
Nu. Nu ma plang de nimic. Nici de lume, nici de timp, nici de timpuri, caci toate sunt asa cum trebuie sa fie.

Chiar daca tragem de noi, in fiecare zi incercand din greu sa tinem pasul, Ziua Nasterii Pruncului Iisus nu va trece fara sa ne aduca o cat de mica bucurie! Daca nu de la oameni, macar de la El!

Intram asadar in linie dreapta.
Ce nu am reusit sa facem pana acum... trebuie privit ca un fapt de care va trebui sa tinem seama in viitor.
Acum insa trebuie sa ne deschidem sufletele caci e vremea colindelor, vremea cand lacrima si zambetul se impletesc intr-o jurubita stralucitoare pe care ne-o vom prinde la rever, ca pe o cocarda.
Cantecele Nasterii Domnului ne poarta in timp, cu timpul!
Fire nevazute ne apropie de oameni si sufletele vibreaza pe aceleasi unde!
Hristos se naste! Ce poate fi mai incurajator pentru un crestin!
Sa cantam deci si sa-I pregatim venirea!

EVANGHELIA  ZILEI

Deci zicea: Cu ce este asemenea împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi asemăna?
Asemenea este grăuntelui de muştar pe care, luându-l, un om l-a aruncat în grădina sa, şi a crescut şi s-a făcut copac, iar păsările cerului s-au sălăşluit în ramurile lui.
Şi iarăşi a zis: Cu ce voi asemăna împărăţia lui Dumnezeu? Asemenea este aluatului pe care, luându-l, femeia l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit totul.
Şi mergea El prin cetăţi şi prin sate, învăţând şi călătorind spre Ierusalim. Şi I-a zis cineva: Doamne, puţini sunt, oare, cei ce se mântuiesc? Iar El le-a zis: Siliţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea. După ce se va scula stăpânul casei şi va încuia uşa şi veţi începe să staţi afară şi să bateţi la uşă, zicând: Doamne, deschide-ne! - şi el, răspunzând, vă va zice: Nu vă ştiu de unde sunteţi, Atunci voi veţi începe să ziceţi: Am mâncat înaintea ta şi am băut şi în pieţele noastre ai învăţat. Şi el vă va zice: Vă spun: Nu ştiu de unde sunteţi. Depărtaţi-vă de la mine toţi lucrătorii nedreptăţii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam şi pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi proorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncaţi afară. Şi vor veni alţii de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în împărăţia lui Dumnezeu. Luca 13, 19-29

Desigur, Mantuitorul lasa de inteles aici ca cei alesi isi vor pierde statutul in favoarea popoarelor pagane, care vor ajunge sa creada in El. Dar multi vor fi ci care vor bate si carora nu li se vor deschide usile Imparatiei lui Dumnezeu! Caci, asa cum a fi iudeu nu va insemna neaparat a fi ales, tot asa a fi crestin nu va fi deajuns pentru mantuire!