DESPRE PACATELE IMPOTRIVA DUHULUI SFANT

Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi hulele câte vor fi hulit; Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică. Pentru că ziceau: Are duh necurat. Şi au venit mama Lui şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis la El ca sn-L cheme. Iar mulţimea şedea împrejurul Lui. Şi I-au zis unii: Iată mama Ta şi fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară. Te caută. Şi, răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama Mea şi fraţii Mei? Şi privind pe cei ce şedeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei. Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea. Marcu 3, 28-35

„«Cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac.» 

Oare e greu sa cazi in acest pacat infricosator? 

Chiar deloc!

Sa vedem care or fi oare pacatele de acest fel.
Parintele Cleopa numea urmatoarele:

• necredinta si impotrivirea adevarului dovedit al credintei crestine; 
• increderea nesocotita in bunatatea lui Dumnezeu; 
• deznadejdea fata de indurarea lui Dumnezeu
• pizmuirea aproapelui pentru harul ce i s-a dat, pentru sporirea lui in fapte bune. 
• neindrumarea celor gresiti pe calea mantuirii; 
• ura de moarte; 
• nepocainta pana la moarte si nesocotirea darurilor lui Dumnezeu; cerbicia in pacat si invechirea in rautate; neingrijirea de pocainta pana la iesirea din aceasta viata
• lepadarea de credinta, 
• eresul, 
• secta, 
• sinuciderea etc.

De oricare din aceste... "derapaje" te-ai apropia este foarte greu sa mai dai inapoi, caci ele te tarasc in prapastie! Impotrivirea fata de Duhul Adevarului incepe prin indoieli marunte, zamislite dintr-un cuvant sau dintr-o scriere rea, intr-o vorba auzita in treacat. 

Daca nu vei lua aminte la ele si nu le vei asana din minte, ele te vor duce la necredinta. De aici ideea "ochiului curat" expusa de Iisus!

Deznadejdea vine pe nesimtite: «O sa ma pocaiesc eu», zice omul, dar cum pocainta nu mai vine... crede ca asa este el, slab, si nu poate sa se infraneze, sa se impotriveasca pacatelor, si de aici pana a se lasa total rapus nu este decat un mic pas!

Si pacatele se tot aduna, si se aduna, ruginind in om. 

Astfel se inradacineaza in adanc impotrivirea fata de chemarile harului dumnezeiesc.  In astfel de situatii, ori de cate ori omului ii trece prin minte sa se indrepteze, pacatele stranse in adanc il inving, iar impotrivirea fata de har ii rapeste indrazneala de a se apropia de Dumnezeu! 

Atunci el va zice: «Pacatul meu este prea mare ca sa poata fi iertat». Si aceasta este deznadejdea! 

"Pazeste-te de samanta necredintei si iubirii de pacat, si nu vei cadea in acest adanc.”

Pazeste-ne, Doamne!