In limba greaca cuvantul philia defineste sentimentul de dragoste iscat cand iti place de cineva, cand ai admiraţie faţă de o persoană pe care tu o socotesti demnă.
Acelas cuvant mai defineste si admiratia pentru o opera,
sentimentele fata de o personalitate, pentru o anume rubedenie, pentru frumos.
Acest gen de iubire este totdeauna rezultatul gandirii.
Inainte de a se naste in tine dragostea, cantaresti in minte daca lucrul sau persoana respectiva merita sau nu sentimentele tale.
Cuvantul philia s-ar traduce in romaneste prin prietenie. (desi in convorbirea dintre Mantuitorul Hristos si Petru, din capitolul ultim (21) al Evangheliei dupa Ioan, cuvantul este tradus prin iubire!; dar pentru analiza acestui pasaj imi rezerv o alta postare!)
Intr-o prietenie faci bine fara sa ti se ceara si fara sa astepti laude ori ceva in schimb.
Aristotel, in "Etica Nicomahica", spune ca prietenia este de trei feluri:
- cea bazata pe placere,
- cea bazata pe interes
- cea bazata pe virtute.
Tot el remarca ca prietenia bazata pe placere ar putea fi socotita tot ca una din interes pentru ca esti prieten cu cineva pentru interesul tau de a avea placere (vorbim, intre altele, de placerea de a discuta, de a degusta vinuri, placerea de a manca, dragostea pentru filatelie, pentru carti, placerea de a juca poker, de ex. etc)
In mod evident oamenii fac confuzie intre sentimentele lor, amestecand adesea simtirile si in consecinta si cuvintele.
Erosul, de exemplu, altereaza toate celelalte derivate ale iubirii. De aceea amestecul iubirii fizice strica oricare din prietenii, chiar si pe cele bazate pe pasiuni comune.
Cea mai adevarata insa ramane prietenia bazata pe virtute.
Omul virtuos stie ca este virtuos si se respecta pentru asta. Din respect de sine el nu se amesteca cu nevirtuosii si va fi prieten tot cu un virtuos pe care il va respecta ca pe sine insusi!
Iubirile prietenesti se nasc între oamenii cu acelas potential, cu calitati umane similare, cu acelas nivel intelectual.
Diferentele sociale, de educatie sau intelectuale intre oameni împiedica stabilirea de relații reale de prietenie. Intr-o lume normala incultul nu poate fi prieten cu eruditul, nici supusul cu regele. Se pot admira, se pot ajuta dar nu pot fi prieteni!
Aristotel, in "Etica Nicomahica", spune ca prietenia este de trei feluri:
- cea bazata pe placere,
- cea bazata pe interes
- cea bazata pe virtute.
Tot el remarca ca prietenia bazata pe placere ar putea fi socotita tot ca una din interes pentru ca esti prieten cu cineva pentru interesul tau de a avea placere (vorbim, intre altele, de placerea de a discuta, de a degusta vinuri, placerea de a manca, dragostea pentru filatelie, pentru carti, placerea de a juca poker, de ex. etc)
In mod evident oamenii fac confuzie intre sentimentele lor, amestecand adesea simtirile si in consecinta si cuvintele.
Erosul, de exemplu, altereaza toate celelalte derivate ale iubirii. De aceea amestecul iubirii fizice strica oricare din prietenii, chiar si pe cele bazate pe pasiuni comune.
Cea mai adevarata insa ramane prietenia bazata pe virtute.
Omul virtuos stie ca este virtuos si se respecta pentru asta. Din respect de sine el nu se amesteca cu nevirtuosii si va fi prieten tot cu un virtuos pe care il va respecta ca pe sine insusi!
Iubirile prietenesti se nasc între oamenii cu acelas potential, cu calitati umane similare, cu acelas nivel intelectual.
Diferentele sociale, de educatie sau intelectuale intre oameni împiedica stabilirea de relații reale de prietenie. Intr-o lume normala incultul nu poate fi prieten cu eruditul, nici supusul cu regele. Se pot admira, se pot ajuta dar nu pot fi prieteni!
Cum i-a ales insa Mantuitorul pe cei 12 Apostoli? Pe ce criterii? Ce relatie se construise intre El si ei?
Inainte de orice, acela a fost momentul responsabilizarii omului, prin Iisus omenirea incepand un alt ciclu, cel de restaurare, de mantuire!
El, ca Dumnezeu inomenit, a citit in sufletele viitorilor apostoli si a stiut ca sunt capabili sa implineasca misiunea pe care urma sa le-o incredinteze.
Stia si de tradarea lui Iuda ca si de lepadarea lui Petru dar peste toate a primat faptul ca ei contribuiau la Lucrarea Mantuitorului! Si din ea facea parte si tradarea si lepadarea!
Numarul apostolilor vine sa aduca apropiere cu cele 12 semintii ale lui Israel! Numai ca ei vor reprezenta nu numai poporul lui Israel ci toate semintiile pamantului, caci vor fi trimisi in misiune catre "toate neamurile" ce vor deveni, prin Hristos, noul popor al lui Dumnezeu!
Apostolii vor propovadui Evanghelia lui Hristos in lume, vor invata si vor vindeca boli, botezand "in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh"!
Ei vor trece, fiecare in parte, prin transformarea acelui sentiment cuprins in cuvantul philia, in ceea ce toti suntem chemati sa simtim prin credita: iubirea desavarsita, care in greaca este cuprinsa in cuvantul agape, cuvant intalnit in Evanghelii atunci cand este vorba de iubirea jertfelnica de Dumnezeu!
Caci ”agape" ramane in Cartile Sfinte cuvântul explicit care defineste iubirea perfecta, iubirea gata de sacrificiu, iubirea necondiţionată. Este iubirea crestina, aceea dorita de Dumnezeu!
Acest tip de iubire stă în voinţă si este o decizie, caci dragostea pentru Dumnezeu ramane o optiune intima prin libertatea de alegere lasata noua de El!
Iubirea cuprinsa de semantica lui agape este dragostea raționala, care este indusa in primul rand de calitatile celui iubit. Ea nu este nici arzatoare ori pasionala, nici tandra ori instinctiva, nici calculata in minte.
Ea se naste doar din convingerea ca cel iubit e cel care merita iubirea deplina.
Şi S-a suit pe munte şi a chemat la Sine pe câţi a voit, şi au venit la El. Şi a rânduit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să propovăduiască, Şi să aibă putere să vindece bolile şi să alunge demonii. Deci a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru; Pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui Iacov, şi le-a pus lor numele Boanerghes, adică fii tunetului. Şi pe Andrei, şi pe Filip, şi pe Bartolomeu, pe Matei, şi pe Toma, şi pe Iacov al lui Alfeu, şi pe Tadeu, şi pe Simon Cananeul, Şi pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a şi vândut. Şi a venit în casă, şi iarăşi mulţimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici să mănânce. Şi auzind ai Săi, au ieşit ca să-L prindă, că ziceau: Şi-a ieşit din fire. Marcu 3, 13-21
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu