PARADOXUL SI CONTRARIETATILE UNEI PARABOLE

Evanghelia de azi are doua paradoxuri de fapt!

1. Nu cred ca sunt singura persoana care a simtit uneori ca vorbele Mantuitorului sunt contrariante! 

Cum sa fii de acord cu ideea ca... celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua!
Dar daca stii ca Mantuitorul nu a rostit nici o vorba care sa nu fie la locul ei... tot ce trebuie sa faci cand esti contrariat este... sa cauti!
Asadar, la ce se refera Mantuitorul cand rosteste cuvintele pomenite mai sus?
Este vorba despre darurile primite de la Dumnezeu  pe care fiecare dintre noi are obligatia sa le sporeasca.
Prin inmultirea darurilor ne imbogatim in cele placute lui Dumnezeu tentand mereu sa ajungem sa-I semanan Lui.
Acesta ar trebui sa fie un tel suficient de stimulativ pentru a nu lasa sa treaca nici o clipa care sa nu fie folosita spre sporirea lor. 

Sa irosesti darurile cu care esti inzestrat inseamna sa refuzi sa te schimbi, sa te induhovnicesti!
Numai ca pentru a face sa creasca in noi calitatea este nevoie sa stim care este partea aceea de dar!
Omului ii este mai usor  sa spuna ce nu ii place - la altii sau la el - decat ceea ce ii place!
Prin analogie, este dificil sa stie cu ce daruri este inzestrat!
Cei care stiu, cresc si infloresc ca petalele bujorilor! Fericitii de ei!
Caci atunci cand iti dezvolti darurile... Domnul te ajuta sa le sporesti si mai mult. Cand lancezesti, avand potential dar neutilizandu-l, Domnul iti va inchide caile si te vei rataci in fundaturi! 
Nu ramane decat sa invatam sa intelegem care ne sunt atuurile, darurile, si sa le sporim dupa voia Domnului!

2. Exemplul grauntelui de mustar apare atat la Marcu cat si in evangheliile lui Luca si  Matei.
Mantuitorul compara Imparatia lui Dumnezeu cu sămânța de muștar care este cea mai mică dintre toate semințele, dar care după ce s-a semănat, creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să sălăşluiască păsările cerului. 

Mai intai este discutabila referirea la dimensiunea semintei de mustar, ca si la arbustul care se dezvolta din ea. Numai ca Iisus nu isi propusese sa tina o lectie de botanica si pe atunci nu se cultivau semintele de astazi! El voia sa arate ca samanta cea mica ajunge sa devina un arbust ca un copac, adica puterea ei este asa de mare, neinchipuit de mare!

Cat despre interpretarile parabolei.... au fost si sunt inca prilej de contradictii.
Unii au vazut in aceasta pilda dezvoltarea bisericii, altii a credintei, altii rezultatul propovaduirii apostolilor, sau puterea de crestere duhovniceasca a predicarii Evangheliei.
Grauntele de mustar devine un copac mare asa cum aluatul devine o masa uriasa de framantatura. 
Exemplele acestea voiau sa arate ca Imparatia lui Dumnezeu nu este ceva complet diferit fata de realitatea prezenta.
"Astfel, Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa urmeze cu certitudinea cu care secerisul urmeaza semanatului. Asemenea unui om care crede in seceris, fara sa fie capabil sa explice cum dintr-o samanta se inalta iarba si sute de boabe se formeaza, ci asteapta timpul lor, deoarece au fost semanate, cu aceeasi necesitate se poate crede in Imparatia lui Dumnezeu. Si faptul initial? Iisus se putea referi doar la un singur lucru: miscarea de pocainta, evocata de Botezatorul si acum intensificata prin predica Sa." 
A. Schweitzer


Şi le zicea: Luaţi seama la ce auziţi: Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura; iar vouă celor ce ascultaţi, vi se va da şi vă va prisosi. Căci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua. Şi zicea: Aşa este împărăţia lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânţa în pământ, Şi doarme şi se scoală, noaptea şi ziua, şi sămânţa răsare şi creşte, cum nu ştie el. Pământul rodeşte de la sine: mai întâi pai, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic. Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerişul. Şi zicea: Cum vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu, sau în ce pildă o vom închipui? Cu grăuntele de muştar care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ; Dar, după ce s-a semănat, creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să sălăşluiască păsările cerului. Şi cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul după cum puteau să înţeleagă. Iar fără pildă nu le grăia; şi ucenicilor Săi le lămurea toate, deosebi. Marcu 4, 24-34
 
Parintele Constantin Galeriu spunea "Sa fii pregatit ca si cum ai pleca in clipa asta"! - sa cresti ca si pomul dezvoltat din mica samanta de mustar!