LUNA DECEMBRIE SI VIATA MEA

In mod evident, fiecare are un anume raport cu sezoanele anului. 
Nu stiu daca acest raport depinde de destin, de astre sau de altceva. 
Stiu insa ca luna decembrie este pentru mine una de ispite, de provocari, de panici si tristeti si ca doar Craciunul vine ca o mangaiere!

Nu imi aminesc de evenimente deosebit de tragice, dar simt si azi tensiunea pe care o simteam atunci plutind in aer, in casa noastra - in vremea copilariei mele. 
Apoi am ajuns la casa mea. Si a venit nasterea prematura a intaiului meu nascut! Un decembrie nefericit. si ciclul a fost reluat. Ceea ce trebuia sa fie bucuria vietii mele a devenit frica existentiala a unei mame surprinse, depasita de prematuriatea nasterii, complexata de neputinta si de culpabilitatea  de a nu fi fost capabila sa aduca pe lume un copil la termen. De aici au venit multe: incertitudini, angoase, depresie...

Tot ce a urmat nu a fost decat confirmarea faptului ca... decembrie nu e luna mea de succes!
In decembrie a murit tata, in decembrie sotul meu a facut un infarct, in decembrie mi s-au descoperit ambele tumori, in decembrie... mereu in decembrie, plang, si asta de o viata!
E probabil perioada incercarilor mele, timpul suferintelor mele, care vin ca sa ma ajute sa ma bucur altfel, mai puternic, plenar, de Nasterea Domnului, caci, odata cu ziua de Craciun, toate se risipesc.

Anul acesta, ca si anul trecut, am incercat sa fac gesturi mai deosebite, care sa stearga uraciunea lunii decembrie! Am facut surprize, bucurii mai speciale celor dragi... si m-am bucurat si eu! Dar mie tot nu mi s-a luat darul lacrimilor! 
Totul se va aranja insa odata cu venirea Craciunului!

Dezagreabile, sacaietoare, antipatice, nefericirile fac totusi minuni cand e vorba de duhovnicie! Ele te intorc, te rasucesc, te framanta ca sa poti evolua, ca sa intelegi, ca sa indrepti, ca sa inveti, ca sa te poti bucura cand ai inteles ca ai dat prin ele o jertfa!

Inainte sa ma imbolnavesc imi ziceam ca in decembrie platesc fericirea de peste an si ma bucuram in ascuns. 
Acum cred ca, daca tot am indurat de cand ma stiu neplacerile lunii asteia, nu e cazul sa ma mai astept ca sfarsitul anului sa fie unul ... soft!
Probabil, atunci cand va fi asa, o luna lipsita de tensiuni, ma voi tulbura gandind ca poate este ultimul meu decembrie...
Dar, cum tristetea nu m-a ocolit nici anul acesta... ar fi cazul sa-mi sterg lacrimile, sa imi suflec manecile si sa pregatesc cum se cuvine sarbatorile! 

Şi mergeau cu El mulţimi multe; şi întorcându-Se, a zis către ele: Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu. Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu. Că cine dintre voi vrând să zidească un turn nu stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l isprăvească? Ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care vor vedea să înceapă a-l lua în râs, Zicând: Acest om a început să zidească, dar n-a putut isprăvi. Sau care rege, plecând să se bată în război cu alt rege, nu va sta întâi să se sfătuiască, dacă va putea să întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Iar de nu, încă fiind el departe, îi trimite solie şi se roagă de pace. Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu. Bună este sarea, dar dacă şi sarea se va strica, cu ce va fi dreasă? Nici în pământ, nici în gunoi, nu este de folos, ci o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă. Luca 14, 25-35