Astazi ni se propune spre meditatie partea finala a capitolului 23 al Evangheliei dupa Matei!
Desi textul reda un discurs adresat fariseilor si carturarilor timpului lui Iisus, osanda pentru fatarnicie, despre care se vorbeste aici, vine pana la urma pentru oricine, nu doar pentru iudeii de atunci ori de azi!
Domnul ne vrea in jurul Sau, adunati sub aripa Sa ocrotitoare! Iubirea Sa rasfranta asupra nostra este astfel inmultita in noi, facandu-ne capabili sa o redaruim semenilor!
Risipirea noastra insa, in cele ale lumii, pune distanta intre noi si Dumnezeu. Stinge iubirea, oricat de arzatoare ar fi fost ea!
Toate au un pret!
Pretul pentru necredinta sau ipocrizie pare a fi scump. Dar, prinsi in ispitele lumesti, cine se mai gandeste la plata?
Momentul intalnirii cu Dumnezeu este cel in care vom fi cu totii, credinciosi sau nu, sinceri ori fatarnici, in masura sa recunoastem Cine Este Cel care Este!
Si asta va fi pentru noi, cei care ne-am indoit, ne-am prefacut, L-am uitat... ori L-am parasit... cea mai grea dintre pedepse: durerea de a nu fi iubit!
Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că zidiți mormintele prorocilor și împodobiți pe ale drepților și ziceți: Dacă am fi fost noi în zilele părinților noștri, n-am fi fost părtași cu ei la vărsarea sângelui prorocilor. Așadar, mărturisiți voi înșivă că sunteți fii ai celor ce au ucis pe proroci. Dar voi întreceți măsura părinților voștri!
Șerpi, pui de vipere, cum veți scăpa de osânda gheenei?
De aceea, iată, Eu trimit la voi proroci, și înțelepți și cărturari; dintre ei veți ucide și veți răstigni; dintre ei veți biciui în sinagogi și-i veți urmări din cetate în cetate, ca să cadă asupra voastră tot sângele drepților răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-ați ucis între templu și altar. Adevărat grăiesc vouă: Vor veni acestea toate asupra acestui neam.
Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și cu pietre ucizi pe cei trimiși la tine! De câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu ați voit!
Iată, casa voastră vi se lasă pustie; căci vă zic vouă: De acum nu Mă veți mai vedea până când nu veți zice: «Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului».” MATEI 23: 29-39
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu