Anul Nou calendaristic incepe cu trei praznice :
- Tăierea Împrejur a
Domnului (1 ianuarie),
- Botezul Său in
Iordan de către Sfântul Ioan (6 ianuarie)
- Întâmpinarea Domnului de
către dreptul Simeon și proorocita Ana, la Templu (2 februarie).
Aceste trei sarbatori fac parte din sirul de momente care
marcheaza activitatea pamanteasca a lui Hristos
prin care Biserica arata creștinilor ca respectarea rânduielii este
chiar o virtute !
Sfântul Apostol Pavel spunea că Hristos s-a „născut
sub lege ca pe cei de sub lege să îi mântuiască”
(Galateni 4, 4).
Si parintii Domnului au respectat rânduiala iudaică, aceea
de a pune la opt zile numele pruncului,
odată cu rânduiala tăierii împrejur
(Luca 2, 21), precum și pe aceea de a
aduce la templu pe primul născut de parte bărbătească (Luca 2, 22)!
Mai târziu, la vârsta maturității, Însuși
Domnul, fără formalism, vine la Ioan să se boteze, „că așa se cuvine nouă ca să împlinim toată dreptatea” (Matei 3,
15).
Astazi evocam asadar momentul inchinarii pruncului Iisus lui
Domnezeu! intrucat, dupa legea iudaica, fiecare intai-nascut de parte
barbateasca era daruit, simbolic, Lui Dumnezeu.
Acelas lucru se facea si cu animalele si cu roadele !
Evenimentul inchinarii pruncului se petrecea la 40 de zile de la nastere, moment care marca
asa-zisa "curatire" a mamei, adica sfarsitul lehuzuei.
Ortodocsii trec aceasta sarbatoare in randul praznicelor
ce-L cinstesc pe Mantuitorul Hristos (catolicii cinstind-o, cu acest prilej, pe
Maica Domnului) .
Regele egiptean Ptolemeu al II-lea Philadelphos (283-246
î.Hr.), propunandu-si sa mareasca biblioteca din Alexandria - una din minunile lumii, nepastrata, din
nefericire - "astfel încât să
includă înțelepciunea tuturor vechilor religii din lume", a purces la
marea "aventura", a traducerii
Scripturilor iudaice .
Cum greaca era limba oficială din Alexandria,
Scripturile au fost deci traduse în această limbă.
Ceea ce a iesit se cheama Septuaginta (nume care derivă din latinescul „șaptezeci”) adica Vechiul Testament canonic al Bisericii Ortodoxe , varianta in limba greaca a Vechiului Testament, traducere a Cartilor lui Moise și a celorlalte cărți ale Vechiului Testament, din ebraică în limba greacă!
Traditia ne spune ca traducerea aceasta "a fost opera comună a 70 de înțelepți evrei (sau, după o altă variantă, a 72), de unde si numele, aleși câte șase din fiecare
trib iudeu, și s-a realizat la Alexandria, în secolul al III-lea î.Hr., in
timpul domniei lui Ptolemeu al II-lea (285-247 î.Hr. )".
Între acesti alesi s-a aflat si Dreptul Simeon, ca un
înţelept şi iscusit întru dumnezeiasca Scriptură ce era.
Pe cand
talmacea el din proorocul Isaia,
ajungând la cuvintele: "Iată
fecioară în pântece va zămisli şi va naşte fiu", Simeon, s-a îndoit in
inima sa, zicându-si ca asa ceva nu era cu putinţă - ca o fecioară, neştiind de
bărbat, să poată naşte - si, luând cuţitul, a voit să radă cuvintele acelea.
Atunci
îngerul Domnului i s-a arătat şi i-a ţinut mâna, zicând: "Nu fi necredincios faţă de cele scrise, şi
a căror împlinire singur o vei vedea. Pentru că nu vei gusta moartea până ce nu
vei vedea pe Cel ce se va naşte din Curata Fecioară, Hristos Domnul".
"Deci
el, crezând cuvintele îngereşti şi prooroceşti, aştepta cu dor venirea lui
Hristos în lume. Şi era drept cu viaţa şi fără prihană, ferindu-se de tot răul,
şezând lângă biserică şi rugându-se lui Dumnezeu să miluiască lumea şi să
izbăvească pe oameni de diavolul cel viclean."
Născându-se
Domnul nostru Iisus Hristos şi împlinindu-se patruzeci de zile, iar după
obiceiul legii fiind adus în biserică de mâinile Preacuratei Sale Maici, atunci
şi Sfântul Simeon, îndemnat de Duhul, a venit în biserică şi, căutând spre
Pruncul cel mai înainte de veci cum şi la Fecioara cea fără de prihană care Îl
născuse, L-a cunoscut că Acela este Mesia Cel Făgăduit şi că aceea este
Fecioară prin care avea să se împlinească proorocia Isaia. De aceea, i s-a
închinat, văzând-o înconjurată de lumină cerească şi fiind strălucită cu
dumnezeieştile raze.
Deci,
cu frică şi cu bucurie apropiindu-se de dânsa, a luat în mâinile sale pe Domnul
şi a zis: Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că
văzură ochii mei mântuirea Ta...
El a
proorocit despre patima lui Hristos şi despre răstignirea Lui, spunând că va
trece prin sufletul Născătoarei de Dumnezeu sabia mâhnirii şi a necazului, când
va vedea pe Fiul său răstignit pe Cruce.
Şi aşa,
mulţumind lui Dumnezeu, s-a mutat cu pace la adânci bătrâneţi, pentru că se
scrie despre dânsul că a trăit 360 de ani - Dumnezeu astfel lungindu-i viaţa -
ca să ajungă vremea cea din toţi vecii dorită, în care Fiul cel fără de ani S-a
născut din Sfânta Fecioară, Căruia se cuvine slava în veci. Amin." (Din Sinaxar)
Cand batranul Simeon Il primeste pe pruncul sfant in bratele sale, are loc practic prima intalnire intre cele doua lumi - cea de dinainte si cea de dupa Hristos - dar si cea dintre cele doua legi - cea veche si cea noua, care tocmai se nascuse !
Trecerea la legea cea noua nu a insemnat nici o clipa renuntarea la legile vechi, ci indulcirea lor, imbibarea lor in iubire, translarea de la litera legilor la duhul lor, depasindu-se astfel cadrul strict al preceptelor reci, ca piatra in care au fost inscrise, facand un pas decisiv inainte spre trairea lor cu mintea si cu inima!
Povestea cuvintelor rostite de dreptul Simeon ne insoteste si pe noi astazi, ele fiind inscrise in rugaciunea din ritualul savarsirii Vecerniei!
„Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor şi slava poporului Tău Israel” (din Luca 2, 29-32).
Cuvintele lui Simeon, care au strabatut veacurile, sunt
insasi marturisirea credintei Bisericii
în cele două firi ale Mântuitorului Iisus Hristos – dumnezeiască şi omenească.
Bătrânul Simeon Il vede, Il recunoaste si ni-l prezinta pe Iisus ca adevăratul Messia, Cel care va izbăvi întreg neamul omenesc de robia morții.
"Poporul lui Israel" nu mai inseamna aici o etnie, si nici Israel nu mai e un tinut! Ci totul devine un simbol, simbolul unui alt mod de viata, al noului mod de viață pe care Mântuitorul Hristos ni l-a adus prin jertfa Sa de pe Cruce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu