În vremea aceea Iisus a luat la Sine iarăşi pe cei doisprezece şi a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: lată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor; îl vor batjocori, şi-L vor scuipa, şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Şi au venit la El lacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem.
Şi Iisus le-a zis: Paharul
pe care Eu îl beau îl veţi bea şi cu botezul cu care Mă botez vă veţi
boteza, dar a şedea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a
da, ci celor pentru care s-a pregătit.
Şi,
auzind, cei zece au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan. Atunci
Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc
cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le
stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru; şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie slugă tuturor. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulți. MARCU 10, 32 - 45In acest pasaj evanghelic, intelegem ca dorinta celor doi ucenici de a fi in lumina slavei dumnezeiesti este atat de puternica incat ea trece inaintea oricarei logici.
Cu acest prilej, Mantuitorul vorbeste despre botezul
suferintelor si despre paharul sangelui, al mortii, pe care Fiul Omului avea sa le primeasca, anticipand cu aceasta ocazie Sfinte Sale Patimi!
Dorinta de marire a celor doi ucenici este domolita de
Mantuitorul Hristos, care le spune ca doar slujirea sfanta si smerita ii va deosebi de ceilalti oameni!
"care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru; şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie slugă tuturor".
Despre sfarsitul celor doi ucenici stim ca, asa cum le-a prezis Iisus, aveau sa bea si ei paharul suferintei !
"Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea şi cu botezul cu care Mă botez vă veţi boteza..."
Sfântul Iacob va fi decapitat de către regele Irod, cu sabia, iar Sfântul Ioan va fi exilat în insula Patmos, de către împăratul roman Domiţian.
Tot astazi s-a mai citit si un fragment din Evanghelia dupa Luca - cap 7, 36 - 50, cunoscut sub numele de "Evanghelia femeii pacatoase", fragment introdus in cult incepand cu secolul al XIII-lea., in semn de cinstire a Sfintei Maria Egipteanca, care si-a rascumparat pacatele vietuind in pustie, postind, plangand, luptandu-se cu diavolii si rugandu-se...timp de 47 de ani !
"În vremea aceea, unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi intrând în casa fariseului, a şezut la masă. Şi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: "Simone, am să-ţi spun ceva". "Învăţătorule, spune", zise el. "Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?" Simon, răspunzând, a zis: "Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult." Iar El i-a zis: "Drept ai judecat". Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon:
"Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă cu lacrimi Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte."
Şi a zis ei: "Iertate îţi sunt păcatele". Şi au început cei ce şedeau împreună la masă să zică în sine: "Cine este Acesta care iartă şi păcatele?" Iar către femeie a zis: "Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace". Luca 7, 36-50
Exemplul iertarii primite de o femeie pacatoasa, caita profunda pentru pacatele ei, plina de dragoste si evlavie fata de Iisus, da intarire si curaj oricarui nevoitor crestin, care ar putea deznadajdui vazandu-si starea jalnica de duhovnicie!
Acest pasaj evanghelic, alaturi de povestea vietii cuvioasei Maria Egipteanca, este o gura de oxigen pentru cei osteniti si poate descurajati in aceste saptamani de post si cercetare interioara!
Continuare buna, cu folos duhovnicesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu