Cap. 25 al Evangheliei dupa Matei, prezinta concluzia discursului final al lui Iisus, ținut cu două zile înainte de patima Sa. Acest capitol este alcătuit din trei parabole care constituie tot atatia pasi spre intelegerea unui singur lucru esential. Dacă ne reamintim, la început, apostolii L-au întrebat pe Iisus: „Când va veni sfârșitul lumii? Când Te vei întoarce și care e semnul?” În aceste trei parabole, Iisus le da un raspuns referitor la aceasta reîntoarce, si concluzia este ca Iisus se reîntoarce în... azi, adică în timpul vieții noastre. Acesta e sensul pildei celor 10 fecioare prin care ni se sugereaza ca in această viață trebuie să ne procurăm uleiul, care este darul Duhului Sfant, a carui ardere ne da identitatea de fiii ai lui Dumnezeu. Următoarea parabolă este cea „a talanților”. Ea ne da de inteles că trebuie să ne străduim, să depunem efort pentru a cumpăra acest ulei, adică pentru a iubi așa cum suntem iubiți. Apoi ultima parabolă, cea „a judecății finale”, ne indică felul prin care-L recunoaștem pe Domnul: înfometatul, însetatul, dezbrăcatul, întemnițatul, bolnavul… Adică in toate semnele oamenilor care sunt departe de viață și de Dumnezeu. Pentru aceștia Domnul s-a urcat pe cruce pentru a fi recunoscut și iubit. Tocmai iubindu-i pe aceștia –toti frații Lui mai mici – Îl iubim pe El și cumpărăm uleiul, adică înțelepciunea Duhului, în această viață. Întregul discurs despre sfârșitul lumii ne cheamă să trăim prezentul cu iubire față de aproapele nostru, căci în el Îl întâlnim pe Domnul și așa trăim darul Duhului Sfant. Daca ne gandim ca parabola celor 10 fecioare a fost rostita de Mantuitorul dupa intrarea Sa in Ierusalim si inaintea Sfintelor Patimi intelegem ca este un moment important, foarte dificil, cand lupta cu fariseii devenise pe fata! Astfel:
Ni se spune ca: „cinci (dintre cele zece fecioare) erau fără minte, iar cinci înţelepte” ! Niciuna nu ştia cât avea să dureze drumul, căci lucrul acesta nu le fusese inca descoperit. („Iar de ziua şi ceasul acela (al celei de‑a Doua Veniri), nimeni nu ştie, nici îngerii din Ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl”) Mt 24, 36. Dar Mirele întârzie si intarzierea Lui le pune la incercare pe toate cele zece fecioare, chiar şi pe cele înţelepte! Unde este aici generozitatea la care suntem invitati, m-am Dobandirea Duhul Sfânt este o lucrare personala, de care fiecare din noi raspunde in fata lui Dumnezeu. Mai trebuie sa observam aici ca toate cele zece femei erau fecioare, chiar si cele cinci, care sunt socotite fara minte, si deci niciuna nu a savarsit vreo greşeală din punct de vedere moral. Aici este mistagogia, taina duhovniceasca.
Mesajele sunt foarte incarcate, pline de intelesuri care aveau sa puna lumea pe ganduri si continua inca sa o faca si azi! Considerand foarte importanta aceasta parabola, gasesc ca trebuie sa invatam corect simbolistica ei. Din toate talcuirile am ales-o pe cea a Pr. Noël Tanazacq, publicata in Revista Apostolia, care apare la Mitropolia bisericii ortodoxe a Europei Occidentale si Meridionale - Paris, din care am facut un rezumat pe care va invit sa-l cititi. Reperele simbolistice ne folosesc si spre intelegerea altor parabole asa ca nu este deloc inutil sa luam aminte! Parabola ne sugereaza ca unicul scop al vietii noastre pe acest pamant este intrarea in Imparatia Cereasca si pentru a intelege asta ni se da cheia! Pilda constituie asadar o initiere in tainele Noii Legi. Fecioarele pornesc deci toate impreuna la drum,cu candelele lor, pentru a-L intampina pe Mirele ceresc, ce va sa vina, Cel care l-a unit pe Om cu Dumnezeu, facandu-Se om El insusi! Aceasta este drumul duhovnicesc al omenirii. Asadar toate cele zece au primit harul chemării, dar, cum omul este liber si cum drumul duhovniciei se parcurge prin stradanie personala, nu toate au procedat la fel. Astfel cele neintelepte „nu au luat untdelemn cu ele”, pe cand cele înţelepte „au luat untdelemn în vase”, in plus fata de cel din candele. Simbolistic vorbind, asta ramane o taina spre descoperirea careia umblam prin noaptea nestiintei noastre! Caci Dumnezeu ne testeaza adesea iubirea si loialitatea fata de El, punandu-ne la incercare. Prin incercari deprindem răbdare şi stăruinţa. Iubirea se lamureste cu timpul, prin incercari! Apoi toate adorm, chiar şi cele înţelepte, iar candelele lor sunt stinse. Daca somnul reprezintă moartea, deducem ca: pentru a te uni cu Hristos (Mirele) trebuie sa mori in sinele tau! Si in acest demers exista ceva care depăşeşte puterile Omului. Dar se aude: „Iată Mirele”, „mergeţi în întâmpinarea Lui”! Venirea Fiului Sau o decide deci Domnul si nu omul, nici chiar Fiul, caci doar Tatăl cunoaşte ziua şi ceasul! Cele zece fecioare se trezesc şi se ridică (simbol al Invierii), si apoi îşi pregătesc candelele. Cele cinci fecioare fără minte nu mai au untdelemn. Atunci ele cer celor înţelepte, care le refuza, caci este posibil ca „nu va fi destul nici pentru noi, nici pentru voi…” Dar tocmai aici era samburele parabolei! Vasele, altarele sufletelor noastre, sunt unice si nu sunt intersanjabile! Aici fiecare lupta pentru sine! Fecioarele fara minte merg sa cumpere ulei, dar se intorc prea tarziu. Mirele vine si dupa El... usile se închid. Si cu disperare ele strigă: „Doamne, Doamne, deschide‑ne nouă”. Dar Mirele le spune: „Adevărat vă zic, nu vă cunosc pe voi!”. Problema fecioriei este centrală. Fecioria este un început, un mijloc, si nu un scop. Femeile fără minte s‑au mulţumit cu o feciorie „firească”, exterioară (aproape de cea a Evei înainte de ispitire). Cele înţelepte, însă, aveau o asemenea dorinţă de a întâlni Mirele, că nu au vrut să rişte şi să‑L piardă din lipsa luminii, a untdelemnului: toată fiinţa lor era întoarsă către Mire. Fecioria lor era un dar. Dovada iubirii lor este în faptul că erau acolo când El a sosit, si ca Îl aşteptau. Reproşul pe care‑l face Mirele fecioarelor celor fără de minte este foarte semnificativ: când am venit, nu eraţi aici, nu Mă aşteptaţi, deci nu Mă iubiţi. Când spune: „Adevăr zic vouă, nu vă cunosc pe voi”, „a cunoaşte” în sens biblic inseamna „a se naşte împreună”, adică a deveni una. Adevăratul păcat al omului nu este asadar moral, ci este exclusiv duhovnicesc! Este pacatul de a nu‑L iubi pe Dumnezeu, de a nu înapoia lui Dumnezeu iubirea pe care El i‑o dă în dar. Dacă nu‑L iubim, nu‑L putem lua de Mire, nu putem să ne unim cu El. In acest caz fecioria nu mai slujeşte la nimic, căci este întoarsă doar către ea însăşi. Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte. Căci cele fără minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui! Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor. Şi cele fără minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis. Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi. Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului. MATEI 25, 1-13 |
sâmbătă, 8 octombrie 2022
PARABOLA CELOR 10 FECIOARE
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu