Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu cunoaște pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni, decât numai Fiul și cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară.”
Matei 11: 27-30
Cat de frumoasa este invitatia Mantuitorului!
Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni pe voi.
Credinta in Dumnezeu ne dezvaluie o frumusete desavarsita iar ortodoxia este sumumul acestei frumuseti!
Pentru a iubi nu ai nevoie de o instruire anume, nici de practici sofisticate, nici de doctorate in teologie!
A iubi tine de firescul divin pe care trebuie sa ni-l insusim prin Hristos!
Zice Domnul:
Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă sufletelor voastre.
Căci jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară.”
Iata: nu ne promite numai bucurie, nici desfătări duhovnicești, dar nici numai supărări, jertfe și necazuri, ci ne arată Calea Lui, care este o cale de mijloc…
In sine, orice ar face, omul trebuie poarta un jug - fie ca se inhama la pacat, fie ca accepta nevointa duhovniceasca, acel jug ușor de purtat, ușor de dus, caci nu il duce niciodata singur ci impreuna cu Hristos!
Injugarea asta este un mecanism care duce voința celui "înjugat" pe calea aleasă de Vizitiu. Căci omul singur, fără vizitiu, se duce în râpă .
Viața în Hristos este o sforțare, o jertfă, o silire a sinelui… toate astea spre bine. Jugul lui Hristos presupune suferință… dar nu este suferinta păcatului.
Jugul păcatului e mult mai greu de dus, e mult mai împovărător, e mai plin de necazuri decat am crede, mai plin de suferință, de griji; este plin de cazne, de pedepse, de lupte, de panici, de răutate... este o tulburare identificata ca fiind lucrarea diavolului! Jugul păcatului e jugul fără de Dumnezeu, la care omul trage crezând că ajunge la libertate. De fapt, păcatul se arată nu ca fiind un jug, ci dimpotrivă, ca fiind un vizitiu care mână căruța vieții unde ai vrea tu. Adevărul e că la cârma păcatului e diavolul, și cei înjugați la păcat sunt oamenii si vizitiul asta te duce la pieire.
La jugul lui Hristos trage, ca un al doilea injugat, Domnul Hristos, împreună cu noi ;Tatăl este vizitiul! Cu cât tragem mai mult cu Hristos la acest jug, cu atât jugul dispare… și găsim libertatea!
Să ne învățăm să tragem la acest jug, precum Hristos, Cel blând și smerit cu inima.
Ca sa ne mantuim, trebuie sa conlucram cu Dumnezeu. Omul și Hristos trebuie sa traga la același jug impreuna.
Omul si Dumnezeu încearcă permanent să se pună de acord pe direcția de mers a căruței, având ca vizitiu pe Tatăl. Omul e un animal îndărătnic, tulburat, care trage caruta unde vrea el si vrea mereu in directii bizare… Dar în timp, partenerul sau cel bun îl va liniștii pe cel nărăvaș… și asa se educă amândoi, apucand calea de mijloc, calea bunului simt!
Sf. Ioan Evanghelistul zice: „Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: Să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele.” (1 In. 5:3)
Serile Biblice
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu