"Tu ești Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit!”

În primele două capitole ale Evangheliei sale Luca, descrie categoriile fundamentale ale religiei iudeo-creştine: Cuvântul, făgăduinţa, împlinirea, credinţa, rugăciunea, aşteptarea, Mesia.

Odata cu cap 3 ni se prezinta  începutul activitatii publice a Mantuitorului, care – la fel ca în toate Evangheliile – este anticipata de predicarea Botezătorului. 

Ioan este o persoană care sintetizează în sine toate caracteristicile istoriei lui Israel, popor pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru a-L primi pe Mesia.

Botezătorul reprezintă omul care îl poate primi pe Domnul, a carui venire este implinirea, căci omul este chip al lui Dumnezeu.

Sfântul Grigorie Palama spune că Sfânta Treime Se arată în momentul zidirii şi al rezidirii.
Dumnezeu Tatăl l-a zidit pe om după chipul Cuvântului şi i-a dat viaţă în Duhul Sfânt. 

Întreaga Sfântă Treime a participat la crearea fiinţei omeneşti. Trebuia aşadar ca Sfânta Treime să Se arate şi în momentul replămădirii şi rezidirii omului!

După Botezul Său, Domnul Iisus Hristos Şi-a început lucrarea publică pentru mântuirea neamului omenesc.

Mărturisirea Tatălui cum că Cel care Se botează este Fiul Său iubit este un semn al Dumnezeirii Cuvântului şi al faptului că Fiul este deofiinţă cu Tatăl.

Apariţia Duhului Sfânt „ca un porumbel” ne aduce aminte de potopul din vremea lui Noe, când porumbelul pe care acesta l-a trimis de pe arcă s-a întors cu o ramură de măslin în cioc, prin care a anunţat sfârşitul potopului. 

În clipa Botezului lui Hristos, Sfântul Duh „ca un porumbel” a vestit sfârşitul potopului păcatului şi mântuirea care vine la toată lumea prin Hristos.

Botezul lui Ioan era un simbol, o pregătire în vederea primirii credinţei şi a Botezului pe care avea să-L aducă omenirii Domnul nostru Iisus Hristos prin trimiterea Duhului Sfânt la Cincizecime. 

„Eu unul vă botez cu apă, El însă (adică Iisus) vă va boteza cu Duhul Sfânt”, zice Botezătorul Ioan însuşi, spre a deosebi botezul său de Botezul creştin, numit şi Botez cu foc, sau Botezul cu Duhul Sfânt (Marcu, 1-8; Matei 3, 11; Fap. Ap. 1, 5), pentru că a fost aşezat de drept la Pogorârea Duhului Sfânt în chipul limbilor „ca de foc”. 

Şi aceasta pentru a primi darul mântuirii adus lumii de Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

În acest sens, Sfântul Maxim Mărturisitorul spune: „Întrupându-se din Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria, Iisus ne-a arătat chipul unei vieţuiri de formă dumnezeiască şi dându-ne porunci sfinte şi făgăduind Împărăţia cerurilor celor ce-şi vor rândui viaţa după ele, suferind pătimirea cea mântuitoare şi înviind din morţi, ne-a dăruit nădejdea învierii şi vieţii veşnice”.

Potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur „Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat”!

În vremea aceea Irod tetrarhul, fiind mustrat de Ioan pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său, și pentru toate relele pe care le-a făcut Irod, a adăugat la toate și aceasta, că a închis pe Ioan în temniță. Deci, după ce s-a botezat tot poporul, botezându-Se și Iisus și rugându-Se, s-a deschis cerul și S-a coborât Duhul Sfânt peste El, în chip trupesc, ca un porumbel, și s-a făcut glas din cer: Tu ești Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit!” Luca 3: 19-22