Ca si rituare cronologica, ne aflam dupa momentul celei de-a a doua inmultiri a painilor (cand Iisus a inmultit 7 paini, cu care a hranit 4000 de barbati, strangandu-se firimituri in 7 cosuri!) - despre care puteti citi aici!
Dupa aceasta minune Iisus ii intreaba pe apostoli cine crede lumea ca este El, apoi ii intreaba si pe ei "Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? Răspunzând, Petru a zis Lui: Tu eşti Hristosul "!
Odata rostit adevarul acesta, Iisus vorbeste despre misiunea Sa: "Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de arhierei şi de cărturari şi să fie omorât, iar după trei zile să învieze."
Petru, speriat de prorocire, uitand parca faptul ca tocmai lL identificase pe Iisus cu Mesia, Il dojeneste practic pe Acesta, spunandu-I ca in nici un caz nu trebuie sa se lase prins si omorat!
Mergi, înapoia mea, satano! Căci tu nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. ii raspunde Mantuitorul!
Aceasta a fost prima reactie a Mantuitorului! Petru, din dragostea lui sincera si in simplitatea sa, nu dorea decat să-L ferească pe Iisus de această moarte - negand practic, fara sa stie, Crucea - la doar cateva secunde dupa iluminarea avuta!
Cuvintele lui Petru sunt un bun prilej pentru Mantuitorul ca sa explice ca, tocmai prin aceasta moarte umilitoare, care avea sa vina prin ura si tradare omeneasca, El - identificandu-se cu noi - se va uni cu noi si ne va darui salvarea dumnezeiasca!
Petru, cand Il recunoaste pe Mesia in persoana Mantuitorului, este iluminat de Duhul Sfant, dar, mai apoi, a reactionat ca un om care nu poate sa separe lucrurile, care nu-si poate imagina prea multe din misterele lui Dumnezeu!
Multi si-L imagineaza pe Dumnezeu si astazi ca fiind un batran cu barba care fie bate fie sta si asculta toate ineptiile nostre!
Este greu sa alegi intre lumea asta, pe care o stii, si cea de Dincolo pe care doar ti-o imaginezi! Este dificil sa deosebesti binele lumii acesteia, despre care ai ideea chiar daca nu-l traiesti, de binele vesnic de Dincolo.
Imposibil, fara o constanta evolutie spirituala!
Vesnicia ... desi face parte din noi, o asociem cu ce nu trebuie: cu
binele lumesc, pe care-l dorim acum si aici, tanjind dupa el, uneori chiar invidiem pentru el.
binele lumesc, pe care-l dorim acum si aici, tanjind dupa el, uneori chiar invidiem pentru el.
Binele "de dincolo" doar il banuim - sau nici macar nu mai credem in el - neputandu-ne imagina ce inseamna din pricina materialitatii care ne domina caci, cu cat suntem mai legati de lume cu atat imaginatia nostra se stinge!
Cuvintele care descriu binele aluneca adesea in intelesuri prea concrete care sunt departe de ceea ce inseamna binele etern, desavarsit.
Nu ne putem insa, sau nu vrem, sa ne imaginam numarul imens de "fericiti" ai lumii carora ar trebui sa le plangem de mila! Vedem ce nu este, tanjim dupa ce ni se pare ca ne-ar face fericiti. Efortul, durerea, jertfa din spatele reusitelor semenilor nostri nu o luam niciodata in calcul!
Omul traieste respirand, dar suflarea de viata cu care ne-a inzestrat Dumnezeu, duhul sufletului, care se dezvolta odata cu cresterea noastra spirituala, cu credinta noastra. Acesta ne face sa traim bucurii speciale, sa simtim un alt fel de bine, sa vedem Dincolo... sa constientizam ce inseamna desavarsirea.
In duh simtim credinta si pe Hristos!
Binele duhovnicesc, care este o pregustare a binelui de Dincolo, se simte prin vointa, determinare si jertfa.
Orice lucru trainic poarta in el munca, consecventa, lacrimi, sudoare, sacrificiu.
Multi dintre cei care invidiaza reusitele altora sunt lipsiti tocmai de aceasta determinare, de harnicie si, nu in ultimul rand, de credinta. Cat despre jertfa... putini intelegem ca e nevoie sa dam ceva din noi, sa asudam un pic pentru a ne bucura cu adevarat de ceea ce primim! Este mereu in joc o alegere, o renuntare la ceva lumesc pentru a castiga ceva dumnezeiesc!
Drumul cel mai scurt spre intelegerea celorlalti porneste de la intelegerea propriei noastre persoane! A ne intelege pe noi insine, a ne evalua corect, a ne sti limitele, a ne recunoaste greselile... ne ajuta in final sa fim mai ingaduitori cu ceilalti, mai blanzi, mai putin invidiosi.
Oricat de refractari am fi in fata sacrificiului, fiecare din noi are o cruce de purtat. Orice bucurie lumeasca isi are umbra ei, grauntele ei de neimplinire, picatura ei de suferinta, lacrima care ii da gust!
Crucea personala, ca vrem sau nu, de purtat tot o purtam!
Unii si-o poarta singuri, altii o duc impreuna cu Hristos, in duh, bucurandu-se!
Mantuitorul ne cheama sa fim curajosi in purtarea grijilor noastre, sa ne asumam neimplinirile, sa ni-L luam pe El ca exemplu, sa fim consecventi cu noi si cu altii, loiali si increzatori, impartind greutatea crucii cu El, care ni Se ofera! Doar asa vom cunoaste, la capat de drum, acel bine desavarsit din care ne-am pregustat, purtandu-ne crucea!
A-L urma pe Hristos nu inseamna a crede intr-o idee filozofica.
A-I urma lui Hristos inseamna a uita de sinele tau...
Credinta in Hristos nu este un certificat de trai bun in lumea asta.
Nimic dobandit in acesta lume nu te salveaza de moarte!
Nu vin la Liturghie ca Dumnezeu sa-mi ajute sa fiu sanatos, sa castig mult si sa traiesc bine! Auzim asta de prea multe ori!
Vin sa capat putere, sa retraiesc viata Lui, sa gust din El, cu tot cu ce a fost pe cruce!
Credinta in Hristos inseamna sa ma cutremur de neputinta mea in fata pacatului, oricare ar fi el, sa ma zdrobesc lovindu-ma de toti peretii egoismului meu pana ce nu mai ramane in mine decat iubire, sa-mi car crucea impreuna cu El, pana ce voi ajunge in varful Golgotei mele!
Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri.
Cu alte cuvinte... daca ocolesc realitatea micimii mele, limitele, neputintele mele de om ... viata mea este o eroare!
Iisus ma avertizeaza ca refuzand sa ma vad asa cum sunt - conditie a evolutiei spirituale - nu fac decat sa ma ratacesc, sa traiesc departe de El, de Cel Care S-a intrupat, a patimit, a murit si a inviat pentru ca eu sa fiu restaurata, sa devin om nou, sa merit sa fiu primita la Tatal!
Sa-L urmez pe Hristos inseamna sa ma doara cum L-a durut pe El, sa indur scuiparile si umilirea, sa suport totul ca si El, si apoi, sangerand si eu, sa pot sa iert si sa iubesc ca El!
Iisus ma invita sa incetez "sa mai vreau" si sa transform aceasta optiune in "sa iubesc"!
Foarte greu dar... totul e sa indraznesc!
Indrazniti, eu am biruit lumea! (Ioan 16, 33)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu