VINEREA PATIMILOR

În aceasta zi se pomenesc sfintele, mântuitoarele si înfricosãtoarele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos pe care le-a primit de bunãvoie pentru noi. Se mai pomeneste încã mãrturisirea mântuitoare fãcutã de tâlharul  cel recunoscãtor care a fost rastignit împreunã cu El.

Biserica numeste Patimile Domnului: 
sfinte - pentru cã Cel ce le-a rãbdat este Sfântul Sfintilor, sfintenia însãsi; 
mântuitoare - pentru cã ele sunt pretul cu care Domnul a rãscumpãrat neamul omenesc din robia pãcatului;
înfricosãtoare – pentru cã nu poate fi ceva mai înfricosãtor decât ocara pe care Fãcãtorul a rãbdat-o de la fãptura Sa.

În aceastã zi nu se sãvârseste Liturghia pentru cã însusi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum; este vreme de post total, pentru cã Mirele s-a luat de la noi. (Matei 9, 15). 

Seara se sãvârseste Denia Prohodului Domnului, care este ultima treaptã a tânguirii pentru Hristos, înainte de Învierea Sa. 
Se înconjoarã de trei ori biserica cu Sfântul Epitaf – semn al celor trei zile petrecute în mormânt.

“În mormânt, Viatã, pus ai fost, Hristoase, si s-au spãimântat ostirile îngeresti, smerirea Ta cea multã preamãrind”. (Starea întâi – Prohodul Domnului)

SAPTAMANA PATIMILOR

Doamne, sa-Ti simtim alaturi fiecare lovitura,
sa rabdam aceeasi hula si batjocura, si ura,
sa platim cu-aceleasi lacrimi si cu-acelasi sange toate,
sa simti si Tu ca ne doare, c-am trait candva-n pacate"...

(T. Dorz)