O usoara durere de cap am avut pe la ora 15, care a disparut insa fara probleme, fara medicamente.
Mi-am facut plimbarea de dimineata - doar 2 km - apoi am plecat intr-un mare centru comercial unde mi-am cam rupt picioarele. Shoppingul nu imi place de fel dar era necesar sa cumpar un cadou si sa ma départez de melancolia cu care m-am trezit!
Acasa, am facut o supa pentru copii, am strans si pliat rufele uscate, mi-am luat cei 4 nepoti de pe la scoli si ne-am adunat acasa, unde cei mari si-ai facut de lucru iar eu m-am jucat cu cel mic.
Seara, dupa ce fata mea a venit de la birou... am plecat la mine, pe jos, incheindu-mi ziua cu o plimbare, sub ploaie, de inca 2 km!
Mi-am baut apa de seara si am adormit ascultand rugaciuni!
Azi imi insotesc nepoata cea mare la balet apoi voi merge sa-mi ridic de la farmacia medicamentele - o plasa intreaga!
Cum este miercuri si ziua cand nepotii mei nu au scoala, ne vom gasi ceva de lucru.
M-am gandit sa facem flori din hartie de servetele! Fetele vor fi incantate! Baietii sunt inebuniti de un joc de fotbal inventat de cel mare, cu figurine lego; mingia este o bila de sticla!
Vanataia din dreptul "instalatiei" pt perfuzare pare sa mai fi trecut si parca nici nu ma mai doare asa de tare.
Deci... tot inainte, cu optimism si rugaciuni!
Afara e cam urat dar ploaia e necesara si binefacatoare!
Toate de la Dumnezeu si Dumnezeu in toate!
PERICOPA APOSTOLICA DE AZI:
FAPTE 4: 13-22
13. Şi văzând ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni fără carte şi simpli, se mirau, şi îi cunoşteau că fuseseră împreună cu Iisus;
14. Şi văzând pe omul cel tămăduit, stând cu ei, n-aveau nimic de zis împotrivă,
15. Dar poruncindu-le să iasă afară din sinedriu, vorbeau între ei,
16. Zicând: ce vom face acestor oameni? Căci este învederat tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim că prin ei s-a făcut o minune cunoscută şi nu putem să tăgăduim.
17. Dar ca aceasta să nu se răspândească mai mult în popor, să le poruncim cu ameninţare să nu mai vorbească, în numele acesta, nici unui om.
18. Şi chemându-i, le-au poruncit ca nicidecum să nu mai grăiască, nici să mai înveţe în numele lui Iisus.
19. Iar Petru şi Ioan, răspunzând, au zis către ei: Judecaţi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu.
20. Căci noi nu putem să nu vorbim cele ce am văzut şi am auzit.
21. Dar ei, ameninţându-i din nou, le-au dat drumul, negăsind nici un chip cum să-i pedepsească, din cauza poporului, fiindcă toţi slăveau pe Dumnezeu, pentru ceea ce se făcuse.
22. Căci omul cu care se făcuse această minune a vindecării avea mai mult ca patruzeci de ani.
PERICOPA EVANGHELICA:
IOAN 5: 17-2417. Dar Iisus le-a răspuns: Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez.
18. Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.
19. A răspuns Iisus şi le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele ce face Acela, acestea le face şi Fiul întocmai.
20. Că Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată toate câte face El şi lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui, ca voi să vă miraţi.
21. Căci, după cum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte.
22. Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului.
23. Ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl care L-a trimis.
24. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.
