Ziua 251

Ieri a fost Hramul Bisericii noastre! Hramul Cuvioasei Parascheva!

(Biserica  mai are o protectoare, sf Genoveva, ocrotitoarea Parisului, o sfanta a carei viata se aseamana izbitor cu cea a Cuvioasei de la Iasi!)

Serviciul religios a fost asigurat de IPS Marc, episcopul vicar al Mitropoliei noastre!
Eu, cand il aud vorbind romaneste, plang! 

Povestea lui este absolut una speciala!
Marc Arlic,  s-a nascut la Paris, in 1958, si s-a convertitit la ortodoxie la 29 de ani!  
A absolvit scoala de urbanism si facultatea de arhitectura, la Paris. 
In 1990 a venit sa viziteze manastirile romanesti si, intrand la Sihastria... nu a mai dorit sa plece. Asa a devenit monah! 
A absolvit teologia, la Iasi, si a revenit in Franta ca  preot monah, in 1996, pentru ca, in 2005, sa fie hirotonit episcop!
Preotii din Romania, care mai vin in vizita pe aici, vorbesc romaneste mai mult sau mai putin corect, purtand  fiecare cu sine cate un accent, al zonei de unde se trag. IPS Marc... Nemteanul vorbeste cea mai curata si mai literara limba romana! 
Si asta ma face sa lacrimez! Nu e doar talent lingvistic. Este respect si interes pentru o cultura si un popor de care l-a legat... in aceasta lume, Dumnezeu!


EVANGHELIA DUPA MATEI 25/ 1-13

1. Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui.
2. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte.
3. Căci cele fără minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn.
4. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor.
5. Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit.
6. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui!
7. Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor.
8. Şi cele fără minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre.
9. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi.
10. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis.
11. Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă.
12. Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi.
13. Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului.

Amin

Z 249

Ieri a fost o zi in care am stat foarte putin pe acasa! 
Speram ca voi dormi din pricina oboselii, dar nu a fost deloc cazul!
Starea mea ramane una destul de instabila dar eu, in continuare, ma fac ca nu observ. Oricum nu-mi trece decat cu timp si rabdare!

Vremea este acceptabila. Bate vantul dar nu este frig. Oasele mele sunt destul de ... suferinde dar ceva mai putin decat sapatamana trecuta. Maine ma vad cu unul din doctorii care ma tin sub urmarire si voi vorbi despre asta!

O saptamana binecuvantata!

EVANGHELIA ZILEI

Luca 4, 38-44

În vremea aceea a venit Iisus în casa lui Simon, iar soacra lui Simon era cuprinsă de nişte friguri rele şi L-au rugat pentru ea. Atunci Iisus, plecându-se spre ea, a certat frigurile, şi au lăsat-o; iar ea, îndată sculându-se, îi slujea pe ei. Iar după apusul soarelui, toţi câţi aveau bolnavi, cu multe feluri de boli, i-au adus la Dânsul; şi El, punându-şi mâinile pe fiecare dintre ei, îi tămăduia. Din mulţi ieşeau şi diavoli care strigau şi ziceau: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Dar Dânsul, certându-i, nu-i lăsa să spună că ştiu că El este Hristos. Făcându-se ziuă, a ieşit şi s-a dus într-un loc pustiu; dar mulţimile îl căutau şi au venit până la Dânsul şi-L ţineau, ca să nu plece de la ei. Iar Iisus a zis către ei: trebuie să binevestesc şi altor oraşe împărăţia lui Dumnezeu, fiindcă pentru aceasta sunt trimis. 

Pentru aceea propovăduia El în toate sinagogile Galileii.

Amin

Z 247

Azi si soarele straluceste in onoarea nepoatei mele celei mici!
Am lucrat toate trei, cele doua printese impreuna cu mine, decorand torturile facute inca de ieri.
Acum asteptam musafirii si ne odihnim citind:

Evanghelia Zilei!

Luca 4, 31-36

În vremea aceea s-a pogorât Iisus în Capernaum, oraş al Galileii, şi învăţa pe popor sâmbăta, iar ei se mirau de învăţătura Lui, căci cuvântul Lui era plin de putere. Dar în sinagogă era un om care avea duh necurat şi care striga cu glas mare, zicând: hei! ce avem noi cu Tine, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu. Atunci Iisus l-a certat şi i-a zis: taci şi ieşi afară din el. Iar duhul necurat, aruncându-l în mijlocul sinagogii, a ieşit din el, fără ca să-l vatăme. Şi li s-a făcut frică tuturor şi se întrebau între ei, zicând: ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte şi duhurilor celor necurate cu stăpânire şi cu putere, şi ele ies afară! 

Z 246

Inca o zi! Doamne, iti multumesc. Nu vreu sa uit ca tot ce traiesc acum este un dar!
Vremea este mai blanda si asta imi da putere. Azi fac tortul mezinei care are invitati cu ocazia aniversarii a 5 ani!
Nu am avut insa cine stie ce inspiratie... Vom vedea ce va iesi!

EVANGHELIA ZILEI
Luca 4, 22-30

În vremea aceea se mirau toţi de cuvintele harului care ieşeau din gura lui Iisus şi se întrebau: oare, nu este Acesta feciorul lui Iosif? Atunci El a zis către ei: fără îndoială, îmi veţi spune această pildă: doctore, vindecă-te pe tine însuţi. Câte am auzit că ai făcut în Capernaum, fă şi aici, în patria Ta. Apoi le-a zis: adevărat vă spun vouă că nici un prooroc nu este bine primit în patria sa. În dreptate vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie în Israel, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni, încât s-a făcut foamete mare peste tot pământul. Şi la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât numai la o femeie văduvă, din Sarepta Sidonului. Şi mulţi leproşi erau în Israel în zilele lui Elisei proorocul, dar nici unul dintre ei nu s-a curăţat, decât numai Neeman sirianul. 

Însă toţi în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie şi, sculându-se, L-au scos afară din oraş şi L-au dus până în sprânceana muntelui, pe care era zidit oraşul lor, ca să-L arunce în prăpastie; dar El, trecând prin mijlocul lor, s-a dus de acolo. AMIN.

Eu am avut marea sansa sa ajung acolo, pe "spranceana muntelul" cum spune Evanghelistul, acolo de unde concetatenii lui Iisus au vrut sa-l arunce in prapastie! Nu gasesc acum fotografia insa sunt sigura ca am una facuta acolo... 

Cum spuneam cu alta ocazie, cele mai frumoase imagini pe care le vedem in viata... ne raman in suflet!

Z 245

Exista multa lume care crede in medicamente pur si simplu! Eu am invatat ca nu exista nici unul care sa faca doar bine. Ba exista unele al caror bine nici nu merita sa-l gusti, raportat la raul pe care ti-l fac. Ca sa nu mai vorbim de dependenta pe cate ti-o dau!
Sacaita de durerea de sold, am cedat aseara si am luat un calmant!
Urmarea: toata camera se invartea cu mine de abia am putut sa fac fata acestei stari! 
Nu faceam eu mai bine sa rabd?
In fine, am facut-o, am suportat, acum... m-am invatat minte!

Azi este la fel de urat ca si ieri.
Dimineata parea sa fie frumos dar... curand lucrurile s-au schimbat.
Si apropos la vorbele din batrani care nu se mai potrivesc: aceea cu "ziua buna se cunoaste de dimineata" nu mai functioneaza nici meteorologic si nici in plan uman! 
Si va propun sa analizati... :)

O zi binecuvantata!

EVANGHELIA ZILEI
Luca 4, 16-22

În vremea aceea a venit Iisus în Nazaret, unde fusese crescut, şi a intrat, după obiceiul Său, în ziua sâmbetei în sinagogă şi s-a sculat ca să citească. Şi I s-a dat cartea proorocului Isaia şi, deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris: Duhul Domnului este peste Mine, căci Domnul M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să tămăduiesc pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul plăcut Domnului. Şi închizând cartea, a dat-o slujitorului şi a şezut, iar ochii tuturor din sinagogă erau privind spre El. Şi a început a zice către dânşii: astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi auzit-o. Şi toţi îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului, care ieşeau din gura Lui.

PRECIZARE NECESARA

Poate ca in articolul precedent am lasat de inteles ca nu iubesc cainii sau ca am ceva cu iubitorii de caini! Doamne, fereste! Deloc.
Dar asa mi s-au insirat cuvintele, plecand de la o vorba care azi nu se mai potriveste! Dealtfel sunt multe vorbele din batrani care nu se mai potrivesc si o sa scriu odata despre acest subiect!
Cand eram copil am avut si caine si pisica - dar din pricina unei alergii nu am mai putut avea - ii iubesc insa.
Personal, inteleg perfect dragostea si atasamentul oamenilor fata de animalele de companie!
Cu adevarat cred ca putini te pot iubi in viata asa cum ajunge sa te iubeasca un caine! E trist dar este foarte adevarat! Suferinta ce o traiesc stapanii cand animalele lor mor, este aceeasi ca in fata pierderii unei fiinte dragi.
Cumnatii mei, dupa ce si-au pierdut cainele, se ascundeau ca sa nu rada de ei lumea, caci au suferit cumplit. Tom numai nu vorbea, in rest... era ca noi toti! Ne intelegea, stia daca suntem suparati ori bolnavi... devenise uman!
Prietena mea si-a pierdut pisica de curand! Sotul ei i-a adus repede acasa un pisoi minunat dar ea tot dupa Kity a ei plange! Ce pisica! Facea pipi la toaleta! Doar nu tragea apa!

Mi s-a intamplat insa o data, ceva curios.
Eu admir pe strada copiii si cainii deopotriva. Aici multa lume are caini, dupa cum foarte multi au copii!
Ma fascineaza faptul ca oamenii isi aleg rasele potrivite si, cu timpul, stapan si caine, ajung sa semene! Asa cum cei care se iubesc, ajung, dupa ani de convietuire, sa semene unul cu celalalt!
Intr-o zi, intorcandu-ma acasa, dupa ce mi-am dus nepotii la scoala, am vazut in fata mea o familie: el purta in carca o fetita si ea ducea de lesa un caine de talie mica, jucaus nevoie mare. Cum parea ca vrea sa intre printre picioarele mele, m-am oprit ca sa nu se sperie, si am inceput sa-i vorbesc incet, cu drag. In clipa urmatoare m-am pomenit insultata, stapana facandu-ma cu ou si cu otet ca indraznesc sa ma adresez cainelui ei. Va marturisesc ca am inghetat: o data pentru ca am fost surprinsa, si apoi pentru ca femeia parea iesita din minti! Speram ca sotul ei sa ma salveze dar acesta se facu ca nu aude si pleca mai departe! Mi-am cerut scuze si am fugit catre casa. Ea era evident mult mai periculoasa decat cainele!
Pe vremuri, in tramvaiele aglomerate din Bucuresti, auzeai fregvent expresia "mai animalule"! Dar cred ca uneori zicand asta... poti jigni animalul!

Revenind la articolul precedent, tin sa imi cer scuze daca am suparat pe cineva! Uite asa faci pacate fara sa stii si fara sa vrei! :)
Iertare.

Z 244

Azi este o zi foarte urata aici! 

Ploua si, desi nu este foarte frig, imi vine in gand vorba bunicului: "sa nu dai nici un caine afara din casa!" !

Bine, dar aceasta vorba vine din vremea in care doar pisica statea in interior, tronand pe cuptor, in vreme ce cainele, pazea casa, afara!

Ne-am indepartat insa ingrijorator unii de altii si cainele si-a shimbat statutul!  

Caci nevoia de dragoste a facut ca omul sa ajunga sa-l trateze ca pe cel mai bun prieten - daca nu chiar ... mai mult!

(Imi vine in minte Brigitte Bardot, care a declarat intr-o carte autobiografica, ca decat sa-l fi nascut pe fiul ei ar fi preferat sa nasca un caine!)

Doamne, ajuta-ne sa avem masura in ce facem!

EVANGHELIA ZILEI

Luca 4, 1-15

În vremea aceea s-a întors Iisus de la Iordan plin de Duhul Sfânt, şi a fost purtat de Duhul în pustie, patruzeci de zile fiind ispitit de diavolul. În zilele acelea n-a mâncat nimic; dar, sfârşindu-se zilele, Iisus a flămânzit. Atunci I-a zis diavolul: dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, zi acestei pietre să se facă pâine. Dar Iisus a răspuns, zicând către el: scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu. După aceea, suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii, şi I-a zis: Ţie îţi voi da toată stăpânirea şi slava lor, căci mie îmi este dată şi o dau cui voiesc. Deci, dacă Tu Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta. Dar, răspunzând, Iisus i-a zis: mergi înapoia Mea, Satano, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai pe El Unul să-L slujeşti. Atunci diavolul L-a dus în Ierusalim şi, aşezându-L pe aripa templului, I-a zis: dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici jos, căci este scris că îngerilor Săi va porunci pentru Tine, ca să Te păzească, şi Te vor ridica pe mâini, ca să nu-ţi loveşti de piatră piciorul Tău. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: s-a spus în Lege să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău. Şi, sfârşind toată ispita, diavolul s-a depărtat de la Dânsul, până la o vreme. Iar Iisus, plin de puterea Duhului, s-a înapoiat în Galileea şi vestea despre El s-a răspândit în tot ţinutul acela. Şi El învăţa în sinagogile lor, şi toţi îl lăudau.

Z 243

Brrrr. Toamna mea cea cu soare si cer senin... e pedepsita pentru pacatul mandriei!
E frig, vant, innorat si... sta sa ploua!
 
Nu ma plang de dureri de oase azi! :) Iata vestea cea buna a zilei!:)

"Rugaciunea este ajutorul cel mai tare al bolii" - Sfantul Isaac Sirul [8; 72].

"Ce rugaciune ii trebuie bolnavului? Multumire si suspinare.

 Acestea inlocuiesc orice nevointa. Deci, fiti senini!" Sfantului Ti­hon de Zadonsk  [21; 32-33].

O zi binecuvantata!
 
EVANGHELIA ZILEI

Luca 3, 23-38; 4, 1 
În vremea aceea, când a început să propovăduiască, Iisus era ca la treizeci de ani; fiind, precum se credea, fiu al lui Iosif, fiul lui Eli, fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif, fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai, fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semein, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda, fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiil, fiul lui Neri, fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er, fiul lui Iisus, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim, fiul lui Melea, fiul lui Menan, fiul lui Matatai, fiul lui Natam, fiul lui David, fiul lui Iesai, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Sala, fiul lui Naason, fiul Aminadav, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda, fiul lui Iacob, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor, fiul lui Seruh, fiul lui Ragav, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala, fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh, fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Malaleil, fiul lui Cainam, fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, făptura lui Dumnezeu.

Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordan, şi a fost purtat de Duhul în pustie.

Z 242

Este stiut ca durerile fizice aduc si ganduri negre cu ele. Si, cand ai primit de doua ori diagnosticul care  rimeaza cu moartea... este desigur ceva mai angoasant.
Durerea de sold nu are darul sa ma reconforteze  dar,  mi-am propus sa astept sa treaca perioada de refacere si, deocamdata, incerc sa ignor, pe cat posibil!
Totusi, faptul ca nu am apelat inca la calmante, inseamna ca tin durerea sub control! :)

O saptamana binecuvantata!


EVANGHELIA ZILEI

Luca 3, 19-22
În vremea aceea Irod Tetrarhul, fiind mustrat de Ioan pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său, şi pentru toate relele câte le făcuse, a adăugat la toate şi pe aceasta că a închis pe Ioan în temniţă. 
Şi pe când se boteza tot poporul, s-a botezat şi Iisus. Dar, rugându-se El, s-a deschis cerul, şi Duhul Sfânt, în chip adevărat de porumbel, a venit asupra Lui; şi din cer s-a auzit un glas, zicând: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, în Tine am binevoit.
Amin

Povestea Toamnei - pe care mi-a trimis-o Martha

... In tinuturile astrale, traia Batranul Anotimpurilor, cu cele patru fiice ale sale - Primavara, Vara, Toamna si... Iarna.

Fiecare avea o frumusete aparte, iar batranul le iubea pe toate patru la fel de mult, caci ele erau lumina ochilor sai. 

La vremea potrivita, marele ceas al timpului, care guverna acea imparatie, a aratat ca era momentul ca cea de-a treia fiica sa-si inceapa calatoria spre tinuturile locuite de oameni. Urma sa le aduca acestora multe si bogate daruri, pe care le pregatise din timp - culori din cele mai blande si luminoase luate de la pictorul magic, flori delicate si inmiresmate de la florarul imparatiei, ploi manoase si bogate din camara cerului, roade gustoase de la gradinarul sef si multe, multe altele.
...Dar Toamna nu prea era multumita, si-ar fi dorit si altceva - ceva care sa o faca si mai frumoasa si iubita de oameni.
- Dar esti minunata, ii spuse tatal ei, ce ti-ai putea dori mai mult?
- As vrea, se gandi indelung fata... ca Soarele sa straluceasca doar pentru mine.
- Dar acest lucru nu e posibil. Soarele e prietenul vostru, deci si al surorilor tale. Lumina sa nepretuita va insoteste pe fiecare in calatoria voastra.
- Dar eu vreau ca Soarele sa fie doar al meu, de fapt... sa fiu chiar eu Soarele.
- Ce gand mai e si acesta? intreaba mirat Batranul Anotimpurilor. Ti-am explicat, frumusetea ta e data de vesmintele deosebite pe care le porti si toate darurile cu care esti impodobita.
- Daca nu vrei sa-mi faci pe plac si sa poruncesti Soarelui ce ti-am spus, atunci anul acesta nu mai plec in calatorie. Si nu-mi pasa ce vor crede oamenii.
...Vazand ca fiica sa ramase indaratnica in hotararea sa si nu mai putea sa faca nimic pentru a o indupleca, batranul se retrase pentru a cugeta.

Fiica sa devenise mandra si foarte apriga in dorintele ei. Dupa un timp, o cheama la sine si ii spuse:
- Daca vei pleca la vremea potrivita, cand te intorci te voi imbraca in cea mai frumoasa haina din cate au existat vreodata. E o haina cum nu exista alta pe lume. Dar ai de facut un singur lucru - sa aduni in cosul tau toate razele de soare. Si cand le vei strange pe toate vei straluci mai frumos ca niciodata, caci vei fi imbracata in haina Soarelui.
... Si de atunci Toamna, in fiecare an, aduna cat mai multe raze de soare, pentru a primi de la tatal sau haina cea minunata. Dar, Soarele deseori se retrage in spatele norilor, se ascunde printre copaci, intre ramurile si frunzele lor, printre flori, alearga mai iute ca vantul, nu se lasa prins defel.

Caci razele sale sunt doar pentru aceia care nu sunt mandri, iar frumusetea pentru cei care nu au indrazneala de a se crede... Soare.

Z 241

Cand am intrat in traficul francez, de indata ce am venit din Romania, am avut anumite probleme.
Ele tineau de un specific local, o anume slabiciune a legii circulatiei in fata politetii si a intelegerii fata de nevoile celalalt participant la trafic, ceva imposibil de intalnit pe sosele romanesti!
Am fost stupefiata cand am inteles ca aici esti socotit nepoliticos daca, trecand ca tot omul, pe trecerea de pietoni, nu spui multumesc soferului care iti permite sa treci(!) 
Nu intelegeam  nici de ce trebuie sa incurc circulatia, ca sofer, asteptand, fara sa vociférez, ca un alt conducator auto sa-si depuna cumparaturile in fata usii imobilului si nici de ce trebuie sa imi ignor prioritatea pentru a ajuta un sofer sa nu astepte la nesfarsit sa iasa dintr-o strada fara prioritate.
Multa vreme am fiert de nervi, si i-am admonestat pe limba mea pe toti... pana cand mi-am dat seama ca ma domina un soi de ura nefireasca si gratuita si atunci  am inceput... sa ma rog! "Ajuta-ma, Doamne, sa-i inteleg si sa nu-i urasc pe astia care ma scot din fire! Si ei sunt fiii Tai!" Spuneam asta ori de cate ori ma enervam in trafic si o mai fac si azi, cand duhul lumi ma poarta! 
Astfel incet, incet, vine si calmul si intelegerea! Ba chiar si stima fata de cei pentru care - pentru cateva secunde - nutresti ura!!

Sa-ti iubesti dusmanul este ceva, practic, imposibil! Déjà societatea noastra de azi are o mare problema cu iubirea, in general! Nu reusim sa ne iubim aproapele, asa cum ne porunceste Domnul, necum sa ne iubim dusmanul..!

Si totusi, daca Iisus ne spune asta... inseamna ca se poate.
Caci daca ne gandim la ceea ce dorim sa primim noi de la oameni... putem incerca sa si oferim oamenilor intocmai!

EVANGHELIA ZILEI
Luca 6, 31-36
 
Zis-a Domnul: precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi lor tot aşa. Pentru că dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce mulţumire puteţi avea? Doar şi păcătoşii iubesc pe cei care-i iubesc pe dânşii. Şi, dacă faceţi bine celor care vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Doar şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi, dacă împrumutaţi pe cineva de la care nădăjduiţi să luaţi, ce mulţumire puteţi avea? Doar şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Voi însă iubiţi pe vrăjmaşii voştri, să faceţi binele, şi să daţi cu împrumut fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi atunci răsplata voastră va fi multă, şi voi veţi fi fiii Celui prea Înalt; pentru că El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi. Aşadar fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru milostiv este.

Exercitiul minim de bun crestin este acela de a evita sa ne invidiem aproapele.
De cele mai multe ori invidia este un pas sigur spre ura!
Fiecare reusita a cuiva are in ea o jertfa asa ca, invidiind jertfa, pe care o ignoram,  ne facem noua insine rau! Se pare ca ficatul da semne clare de toxicitate cand suntem invidiosi!

Ajungand sa ne bucuram pentru binele din viata celorlalti este déjà un pas spre cladirea putintei de a iubi si mai mult, de a ajunge sa ne iubim vrajmasul.
Iubirea  celui ce ne-a ranit ori ne-a facut rau, este posibila cu ajutorul lui Dumnezeu!
Cerand in rugaciune puterea de a iubi pe cei ce nu ne iubesc, primim nu numai acest dar ci si iubirea indoita a celorlalti!

Caci "ceea ce e cu neputinţă la oameni e cu putinţă la Dumnezeu!"

ZIUA 240

Octombrie e inca bland pe aici si asta face ca si natura sa nu se grabeasca, incetinindu-si drumul spre desfrunzire.
Miroase a cules de vie si a teasc, a frunze ruginii zdrobite sub picioare.
Culorile se rasfata in razele blande ale soarelui si eu ma bucur atat de mult incat m-as apuca de pictura. Dealtfel am aici un atelier de pictura unde as putea merge si, daca ma gandesc bine, cred ca am sa si fac asta, in prima saptamana de vacanta scolara, care se apropie

Un dar de la Martha pe care il impart cu voi 

si EVANGHELIA ZILEI
Matei 25, 1-13

Zis-a Domnul Pilda aceasta: împărăţia cerurilor va fi asemănată cu zece fecioare care, luându-şi candelele lor, au ieşit în întâmpinarea Mirelui. Cinci însă dintre ele erau înţelepte, iar cinci erau nebune. Cele nebune, luându-şi candelele lor, n-au luat cu ele şi untdelemn; iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar, întârziind Mirele, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: iată Mirele vine! Ieşiţi în întâmpinarea Lui! Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi şi-au împodobit candelele lor. Iar cele nebune au zis celor înţelepte: daţi-ne din untdelemnul vostru, căci se sting candelele noastre. Dar cele înţelepte au răspuns, zicând: pentru ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă, mai bine duceţi-vă la cei ce vând şi vă cumpăraţi. Plecând însă ele să cumpere, a venit Mirele şi cele care erau gata au intrat cu El la nuntă şi uşa s-a închis. Iar mai pe urmă au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Dar El, răspunzând, a zis: adevărat vă spun vouă, nu vă cunosc pe voi.
Drept aceea privegheaţi căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului.

Z 239

   Despre OCTOMBRIE ROZ si... "Toamna mea"... revizuita

Octombrie roz - luna roz sau luna de informare si prevenire a cancerului de san - este o initiativa a asociatiilor ce militeaza pentru sensibilizarea societatii in ce priveste aceasta boala, care ucide mii de femei anual. 
Una din 8 femei dezvolta un cancer de san si depistarea la timp, in faza incipienta, poate sa salveze multe vieti!
Nu este nimic roz in a avea un cancer de san. Culoarea aleasa este doar un simbol al sperantei in fata unei boli mortale! 

In lume, in aceasta luna, cladiri si monumente importante sunt luminate in nuante de roz. 
Femei bolnave sau iesite din tunelul intunecat al tratamentelor, incearca sa mai vada viata in roz ... aratand ca sunt puternice, purtand simbolic o cocarda roz, o bluza , o esarfa ori orice altceva de culoare roz, spunand lumii ca ea,  viata, trebuie sa continuie si dincolo de aceasta boala! 

Intamplator, sau nu, octombrie roz este legat de Toamna mea...

Fosnet si durere prelinsa printre crengile dezgolite, udate de lacrimile ploii reci, izbucnire magnifica, dar trecatoare, de culori, intr-o bucurie melancolica, cautata si aleasa spre vestirea timpurilor grele ce vor veni, toamna este trairea naturii de dinaintea adormirii ei, adormire vitala pentru renastere!

 Natura ne arata ca e nevoie sa te afunzi in tenebre, sa mori putin, pentru a reinvia!

Iubesc toamna. Mi se intampla uneori sa simt si durerea frunzelor ce se rup din arbori si cad, murind, jertfindu-se intr-un desavarsit anonimat, trecand in tacere "dincolo", asigurand naturii dreptul la reinnoire.

Daca am sti sa decriptam natura... cate nu am intelege!

Cu ochii mintii deschisi, ma gandesc ca toamna imi este data spre a invata, spre a putea plange odata cu ploile ei, spre a trai cu bucurie durerea unui sfarsit, stiind ca el este, in mod inevitabil, un  firesc al vietii. 
Ce insemni tu, omule, in fata imensitatii universului? Ce este viata ta, limitata in timp si spatiu, in fata vesniciei lui?Te crezi important si asta te pierde!

Chiar de traiesti in zone unde anul are un singur anotimp, fiecare isi are toamna lui, timpul pregatirii spre trecerea in taramul tacerii!

Toamna mea e cu mine si in mine, sezonul bucurilor mele dar si cel al bataliilor mele, rasul fericirii, zambetul buzelor insangerate de muscaturile spaimelor si lacrimile sarat-amarui ale neputintelor, disimulate indaratul pleoapelor umflate.

Daca ar trebui sa ma descriu, as zice ca eu sunt ca toamna insasi!

Ceva din tristetea ei "optimista" face parte din mine. Lacrima, dorul, visarea, speranta... prin astea ma identific cu ea.

Toamna mea este amestecul perfect de nadejde, credinta si iubire, toate stropite cu picuri de teama, clipiri de exaltari mistice, penduland intre vigoare si slabiciune, intre bucurie si tristete.

Am venit pe lume in zorii unei zile de toamna.

Am visat in toamnele mele, am plans, am iubit, m-am bucurat de plinatatea lor, m-am tanguit, cand am avut de tanguit, m-am rugat, am cazut, m-am ridicat, am uitat sa ma rog si iar am cazut, m-am rugat din nou. Am sperat cu toamnele mele si m-am impacat cu mine si cu cele ce mi-au fost harazite.

Intr-un sfarsit de toamna am aflat ca pentru mine iarna e mai aproape, intr-o zi de toamna mi-am incheiat prima lupta si tot toamna am pus armele deoparte si dupa o a doua batalie, spre a-mi intarzia... iernarea.

Si am ajuns sa nu imi mai numar toamnele asa cum o faceam inainte.

Eu toamna aniversez timpul ce mi-a mai fost ingaduit sa-l mai traiesc!

Si am implinit... 6 ani de cand ma tot lupt sa nu ratez vreo aniversare!

Otravita in trup si ranita in suflet, mi-am ars tot - frica, indoiala, invidia, egoismul, rautatile gratuite, lasitatea, slaba credinta - si mi-am pus la incercare toate puterile.

Am trecut prin multe caderi, urmate de tot atatea ridicari - unele chinuite, jalnice, altele mai demne - si am continuat...

M-am intalnit cu diavolul in persoana si, recunoscandu-l, am stiut ca am reusit sa mai fac un pas.

Mi-am urcat Golgota, la propriu si la figurat, cu toata umilinta omeneasca de care am fost eu in stare!

Gustand picatura cu picatura amarul suferintei, spaima, neputinta, hidosenia, mutilarea, revolta, punand intrebari, afland raspunsurile, am ajuns sa inteleg si sa accept! 
Dar nu ignorand realitatea ci asumand-o!

Nu stiu cati din cei ce vor citi aceste randuri pot sa inteleaga bucuria pe care o simt gandindu-ma la suferintele prin care am trecut si mai trec!

Nimic nu regret si nu stiu cum sa multumesc Domnului ca mi-a permis sa traiesc o asemenea incercare!

Fara suferintele ultimilor 10 ani... nu stiu cum ar fi aratat sufletul meu astazi!

Cate nu am aflat despre mine si despre oameni, cate nu mi s-au dezvaluit, cate nu am invatat!
Azi nu as da aceasta experienta de viata pentru nimic! Ea m-a "resetat", m-a recompus in interiorul meu si mi-a adus o capacitate speciala de a ma bucura si mai ales de a intelege timpul luptei si pacea iernii mele ce va sa vina!

Asa am ajuns sa pot sa rad dupa mai bine de 10 ani in care uitasem sa o fac!

Dar acesti ani, cu toate scrajnelile, au fost o bucata de viata primita cadou!

Viata mea, pe care o credeam sfarsita, a continuat si inca mai continua, din mila si grija Domnului.

In acest timp ingaduit, m-am bucurat sa-mi strang in brate 4 nepoti, ultimii doi fiindu-mi parca anume trimisi ca sa nu ma las prada depresiei, sa uit, sa ma incarc cu energia vitala, abandonand frica de durerea sfarsitului.

Nu am stat departe de responsabilitati, chiar daca am incetinit mult viteza si mi-am adaptat exigentele la noile mele puteri. Asa ca mi-am vegheat nepotii, i-am hranit, i-am scaldat, i-am invatat, ce si cum m-am priceput eu, le-am facut torturile de aniversare,  chiar daca mi-a tremurat mana decorandu-le, am facut casute din turta dulce - care au aratat uneori la fel de ruinate ca si mine - l-am asteptat impreuna pe Mos Craciun, am vopsit oua, am plamadit cozonaci... am trait!

Cu aceste minunate "antidepresive" am trecut pe nestiute din partea neagra a toamnei mele in cea colorata in... culorile sperantei!

Nu am scapat, stiu, dar ma bucur de o pauza inainte de o posibila noua batalie sau de ... final! 
Doar Dumnezeu stie ce mai am inca de trecut!
Orice s-ar intampla, ceea ce am trait nu-mi poate lua nimeni!

Mai cad si azi de pe treptele spre mantuire, caci uneori ma fura lumea cu ale ei...

Regret, imi detest slabiciunea si incerc sa ma ridic, iar si iar, si... o iau mereu de la capat!
Nu ma gandeam anul trecut, cand credeam ca am incheiat perioada de urmarire de 5 ani dupa un episod oncologic complet, ca urma sa reincep lupta cu boala in mai putin de doua luni! Si, daca as fi stiut, poate nici nu as fi crezut ca sunt in stare ca ma mai ridic inca o data!

Dar... iata ca se poate! 

Cele scrise aici poate vi se par "intime", dar eu nu scriu pentru carcotasi ci pentru femeile, tinere sau mai putin tinere, care tocmai au aflat ca au... cancer de san. 

Ele au nevoie sa cunoasca si povestea altora, au nevoie sa nu se simta singure, sa aibe curaj.

Stiu cat de debusolate, speriate si lipsite de nadejde sunt.

Le banuiesc cautand pe internet, haotic, ceva de care sa se agate! La ele ma gandesc cand ma marturisesc!

Pe ele le simt surorile mele si le trimit o larga imbratisare, incurajandu-le si in aceasta toamna, in acest octombrie roz.

Stiu cat e de greu!

Stiu ca pare nedrept, ca boala vine pe negandite, tocmai cand crezi ca toate sunt la locul lor! 
Cand auzi ca ai cancer privesti in jur, speriata, si te intrebi "de ce tocmai eu?"... In fond nu asta e intrebarea corecta! De ce li se intampla atatea nenorociri altora? 
Boala asta te tulbura, te face sa te simti nedreptatita, mutilata, vulnerabila, si ti-e frica... teribil de frica, pana cand intelegi ca nu esti singura si ca toate au un rost.

Caci, daca boala asta te cotropeste... e semn ca a venit timpul sa te gandesti si la sufletul tau! Nu egoist ci pragmatic.

E bine sa faci ce trebuie facut: sa te rogi, sa te tii de tratament, pe cat se poate, si sa lupti! Ca sa iei calea Golgotei e necesar sa-ti faci ordine in ganduri, in sentimente, in viata. Si cel mai important este sa te debarasezi de frica. E inutil sa consumi astfel energia pe care o poti folosi ca sa supravietuiesti!

Nu incetati sa visati, sa va faceti proiecte si sa continuati sa vreti, dragele mele surori de suferinta!  Toate acestea sunt odgoanele de care puteti sa va agatati pentru a reusi sa iesiti cu bine din marea cumpana in fata careia boala va pune.

Sa daruiti iubire, chiar daca sunteti atat de nefericite, si sa fiti gata sa primiti iubire!

Nu va retrageti in singuratate. Ea nu e cel mai bun prieten in astfel de momente!

Vorbiti despre ce simtiti, scrieti, confesati-va, scoateti din voi durerea ascunsa. Ea macina si nu e de ajutor vindecarii!

Si... pretuiti-va  toamna!

Dumnezeu sa ne dea putere sa luptam si sa intelegem, sa nu ne tulburam si sa nu ne temem!

PS - Cum spuneam, in luna  octombrie se poarta culoarea roz!

        asa ca eu am ales sa port  o pereche de pantofi roz ! :)

EVANGHELIA ZILEI
Marcu 12, 1-12

Zis-a Domnul pilda aceasta: un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a aşezat în ea teasc, a clădit un turn de pază şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Iar la vremea roadelor a trimis la lucrători un slujitor, ca să primească de la ei partea sa din rodul viei. Dar ei, punând mâna pe el, l-au bătut şi i-au dat drumul fără nimic. A trimis la ei, a doua oară, alt slujitor; dar şi pe acela, lovindu-l cu pietre, i-au spart capul şi l-au izgonit cu ocară. Din nou a trimis pe altul, dar şi pe acela l-au omorât; apoi a trimis pe mulţi alţii, din care pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât. Mai avea însă şi un fiu iubit al său şi, în cele din urmă, l-a trimis şi pe el la ei, zicând: se vor ruşina de fiul meu. Dar lucrătorii aceia au zis între ei: acesta este moştenitorul; veniţi să-l ucidem şi moştenirea va fi a noastră. Atunci au pus mâna pe el, l-au omorât şi l-au aruncat afară din vie. Ce va face acum stăpânul viei? Va veni şi va nimici pe lucrătorii aceia şi via sa o va da altora. Oare, nici Scriptura aceasta n-aţi citit-o: piatra, pe care au aruncat-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie pusă în capul unghiului? De la Domnul s-a făcut aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri. Ei căutau să-L prindă, căci pricepuseră că împotriva lor spusese pilda aceasta, dar se temeau de popor, şi de aceea, lăsându-L, s-au dus.

Z 238

Legenda persana

Un calator  se tara pe un drum, aparent  fara sfarsit. Era incarcat cu tot felul de poveri.
Un sac greu cu nisip ii atarna de spate; un burduf gros cu apa ii era incolacit in jurul corpului. In mana dreapta ducea o piatra de forma ciudata, iar in stanga, un bolovan. In jurul gatului o piatra de moara se legana la capatul unei franghii roase. Lanturile ruginite, cu care tragea niste greutati prin nisipul prafos, ii raneau gleznele. Pe cap, omul tinea in echilibru un dovleac pe jumatate putrezit.
Cu fiecare pas, lanturile zanganeau. Suspinand si gemand, se misca inaintand incet, plangandu-se de soarta sa grea si de oboseala care il chinuia.
Pe drum,  in caldura stralucitoare a miezului zilei, il intalni un fermier care, vazandu-l, il intreba:
– O, calatorule obosit, de ce porti bolovanul acesta?
– Groaznic de natang sunt, raspunse calatorul, nu-l observasem inainte. Arunca piatra si se simti mult mai usor.
Iarasi, dupa ce mai merse cale lunga pe drum, il intalni un alt fermier care il intreba:
– Spune-mi, calatorule obosit, de ce te chinui cu dovleacul acela pe jumatate putrezit purtandu-l pe cap si de ce tragi acele mari greutati de fier, legate in lanturi in urma ta?
Calatorul raspunse:
– Multumesc! Sunt foarte bucuros ca mi le-ai aratat! Nu mi-am dat seama ce-mi faceam mie insumi.
Isi dadu jos lanturile si azvarli dovleacul in santul de pe marginea drumului. Inca o data se simti mai usor. Dar, cu cat mergea mai departe, cu atat incepea sa sufere din nou.
Un fermier, venind de pe camp, il privi cu uimire si spuse:
– Oh, om bun, cari un sac cu nisip, dar ceea ce vezi pana departe e mai mult nisip decat ai putea tu cara vreodata. Iar burduful tau mare cu apa – ca si cum ai planui sa treci desertul - il porti degeaba. Un rau curat curge pe langa drumul pe care mergi si te insoteste in calatoria ta pentru mult timp.
Auzind acestea, calatorul deschise burduful si goli apa salcie pe poteca. Apoi, umplu o groapa cu nisipul din ranita sa. Se aseza acolo ganditor si se uita la soarele care apunea. Ultimele raze isi trimiteau lumina spre el. Se privi pe sine insusi, vazu piatra de moara atarnand grea de gatul sau si isi dadu brusc seama ca piatra era cea care il facea inca sa mearga atat de incovoiat. O dezlega si o arunca in rau, cat putu de departe.
Eliberat de poverile sale, calatorul pleca mai departe prin racoarea serii, cautand-si adapost.

Uneori purtam cu noi poveri de care ne-am putea debarasa insa nici nu ne dam seama ca ele ne coplesesc. Si pentru a ne veni in fire, e nevoie sa ni se deschida ochii!

de la Zana mea, de peste mari si tari!

EVANGHELIA ZILEI
MARCU 11/ 23-26

23. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. 24. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea. 25. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre. 26. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre.

Z 237

Ce dificile sunt zilele dupa noptile albe!
Nu ma plictisesc dar... tin mai greu la cele ale zilei! :)

Astazi, inca o data am inteles ca trebuie sa te lasi si pe mana Domnului! Ne otravim cu adrenalina stresului considerandu-ne ca fiind manuitorii vietilor noastre - o iluzie pe care nu vrem sa o indepartam de mintile noastre!
Toate mi le-a aranjat Domnul dupa puterile mele de astazi!
Doamne, multumesc!
Revin la articolul despre religie de care aminteam zilele trecute, care a dat chef si altora sa se exprime!
E contagios, vad!

Eu as remarca doar o singura chestie:

Azi, ce observ eu in occident, este tocmai "liberul arbitru", reclamat de blogaritele cu alergie la religie, implantat de "civilizatia europeana"in secolul XX, prin secularizare. 
L-au izgonit pe Dumnezeu, au vandut bisericile, au distrus ideea de familie si azi... au de toate dar sunt tristi si singuri.
Ca sa aibe iluzia fericirii, in we.uri fac tot ce se poate sa se simta si mai prost luni!
Cunosc persoane care nu au nici un alt motiv sa fie depesive si nemultumite decat lipsa lui Dumnezeu din viata lor, chestie de care nici macar nu sunt constienti!
Cauta de nebuni ceva dar nu stiu ce si nu inteleg nimic. Iau Xanax si... merg la psihiatru.
Ceea ce se intampla in Franta ... este dureros - de aceea ma tem ca extrema dreapta va veni in forta!
Frantuzoaicele nu mai cred in Dumnezeu dar... ajung pe caile "iubirii", la Alah!
Si nici asta nu ar fi o nenorocire, caci important este sa poti sa te reculegi, dar traiesc intr-o cultura arierata , sclave in plina libertate feminista, cu volul pe cap, supuse, facand copii ca sa aibe ce trimite pe fronturile islamiste! Primul nume cel mai intalnit in aceasta tara este... Mohamed!
Cam asta se pregateste si la noi! Va mai dura ceva timp dar tot acolo se va ajunge!
Cine este slabit in credinta si traditie... este prada usoara!
Nu poti insa sa opresti omul sa se autodistruga! Doar e liber, nu-i asa?!



EVANGHELIA ZILEI
MARCU 11: 23-26

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: aveţi credinţă în Dumnezeu, căci adevărat vă spun vouă că cel ce va zice muntelui acestuia, ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce zice se va face, orice va zice el se va face. De aceea vă spun vouă: toate câte cereţi când vă rugaţi, să credeţi că le veţi lua, şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru cel din ceruri să vă ierte vouă greşelile voastre; iar dacă voi nu veţi iertaţi, nici Tatăl vostru cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşelile voastre.