Am ajuns, cei carora ne-a fost dat, sa ne bucuram din nou, rememorand invierea lui Lazar si Intrarea Domnului in Ierusalim, dupa 6 saptamani de Post!
E gura de aer de care avem nevoie ca sa urcam, impreuna cu Iisus, Golgota!
Ev. Ioan 12, 1-18
Înainte de Paşti cu şase zile, a venit Iisus în Betania, unde era Lazăr, cel care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi. Acolo I-au făcut cină şi Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau împreună cu Dânsul la masă. Atunci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mult preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters apoi cu părul ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Decu unul dintre ucenicii Săi, Iuda al lui Simon Iscarioteanul, care avea să-L vândă pe Dânsul, a zis: de ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de dinari şi să se fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă lui de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga la el, lua din ce se punea în ea. Iisus însă a zis: lăsaţi-o, căci pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Pe săraci pururea îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Şi din iudei, mulţime multă a aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci ca să-l vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi. Atunci s-au sfătuit căpeteniile preoţilor, ca şi pe Lazăr să-l omoare, fiindcă din pricina lui mulţi dintre iudei plecau de la ei şi credeau în Iisus. Iar a doua zi, mulţimea de popor care venise la proznic, auzind că vine Iisus în Ierusalim, au luat ramuri de finic şi au ieşit în întâmpinarea Lui şi strigau: Osana, bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului, împăratul lui Israel! Iar Iisus, aflând un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: nu te teme, fiica Sionului; iată împăratul tău vine la tine, şezând pe mânzul asinei. Dar acestea nu le-au înţeles ucenicii Săi la început; ci după ce s-a preamărit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise pentru Dânsul şi că ei I le-au împlinit. Deci mulţimea care fusese cu El mărturisea cum l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi.
De aceea a ieşit poporul înaintea Lui, pentru că auzise că a făcut această minune.
Saptamana Patimilor, pe care o vom parcurge, cu toate evenimentele pe care urmeaza sa le praznuim, retraindu-le pe cat cu putinta aievea, constituie ultimile trepte ale urcusului nostru duhovnicesc. Urcusul asta este negresit anevoios dar, la capatul lui, ne asteapta Hristos cel Inviat.
Nevointa noastra din aceasta ultima saptamana este simbolica dar necesara, ajutandu-ne sa intram in dramatismul evenimentelor, spre a ne face partasi la suferintele Mantuitorului.
Incepand de Luni, urmeaza sa ne amintim si sa plonjam, cu sincera durere, in admosfera tragica a ultimilor zile din viata lui Iisus - fiecare zi cu mesajul ei, pe cat de clar pe atat de dureros.
Doamne, sa ne ierti de n-am fost destul de vrednici si sa ne ajuti ca macar in ceasul al 12.lea sa inghenunchem cu smerenie la umbra Crucii pentru a fremata de bucuria Invierii Tale!
