La intrebarea aceasta raspunsul ni-l da Sf Ev Ioan in evanghelia citita in a 7-a duminica dupa Pasti.
"viaţa veşnică este aceea ca să Te cunoască pe Tine, singurul, adevăratul Dumnezeu şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis" Punct!
Noi incercam sa ne imaginam, sa-L materializam pe Dumnezeu si asta poate deveni o capcana. Din acest motiv au aparut atatea si atatea factiuni. Daca fiecare isi imagineaza ceva, in functie de capacitatea sa, de felul sau de a interpreta lucrurile, nu se ajunge decat la un haos ideologic.
Se spune ca ingerii nu au imaginatie si asta pentru ca se afla in preajma lui Dumnezeu care este... mai presus de orice imaginatie!
Cunoasterea lui Dumnezeu este o taina.
In starea in care ne aflam noi, pamanteni, vederea lui Dumnezeu - asa cum ne-am dori-o noi - ne-ar omora.
Stiindu-ne neincrezatori, El a decis sa-L intrupeze pe Insusi Fiul sau, dandu-ne chezasie!
Dar de neincredere tot nu ne-am vindecat. In adanc avem nevoie de dovezi, de explicatii logice, de semne.
Iisus a facut minuni si tot nu a fost deajuns! Suntem o natura de neincrezatori!
Ca sa ne mantuim trebuie sa credem din tot sufletul nostru, din toata fiinta noastra! El, cel ce este deasupra tuturor lucrurilor, "negrait si necuprins cu gândul, nevazut, neajuns, pururea fiind si acelasi fiind", ni se dezvaluie atunci asa cum doar El stie si vrea, potrivit puterii noastre de a intelege!
El cunoaste firea noastra slaba - doar pana si Apostolii, care I-au stat in preajma lui Hristos, s-au indoit, s-au lepadat... Si totusi El rabda si asteapta sa raspundem fidelitatii Sale fata de noi cu fidelitate! Sa fim fideli si mai putin... imaginativi caci lumea iluziilor ne poate priva de cea mai desavarsita fericire!
În vremea aceea, ridicându-şi ochii Săi către cer, Iisus a cuvântat: Părinte, a venit ceasul! Preamăreşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preamărească pe Tine, precum I-ai dat stăpânire peste toată făptura, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui; iar viaţa veşnică este aceea ca să Te cunoască pe Tine, singurul, adevăratul Dumnezeu şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.
Eu Te-am preamărit pe Tine pe pământ şi am săvârşit lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac. Şi acum Mă preamăreşte Tu, Părinte, la Tine însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. An făcut cunoscut numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume; ai Tăi erau, şi Mi i-ai dat Mie şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine, pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor; iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut acum că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceştia pe care Mi i-ai dat, căci ei sunt ai Tăi, şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele, şi M-am preamărit în ei. Mult nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău; pe cei care Mi i-ai dat, i-am păzit şi nici unul dintre ei n-a pierit, decât numai fiul pierzării, pentru ca să se împlinească Scriptura. Acum însă Eu vin la Tine şi acestea le grăiesc cât sunt în lume, pentru ca bucuria Mea s-o aibă deplin în ei. Ioan, 17: 1-13
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu