VREMEA CIRESELOR...

LE TEMP DE CERISES  - este un cantec frantuzesc, vechi de vreo 150 de ani.
Linia lui melodica este duioasa iar cuvintele vorbesc despre acel  timp al cireselor, timpul  tineretilor noastre.
Sufletele noastre raman ancorate cumva intr-un Mai nesfarsit, chiar daca, biologic, imbatranim!

Toti trecem prin Mai.ul asta, tanjind apoi dupa emotia si bucuria cu care ne-a inundat. 
Intram in vremea cireselor fara prea multa intelepciune, doar cu dragostea noastra de traire.
Toti speram - de cand e lumea - sa gasim atunci acel "ceva" care da gust vietii, fericirea mult visata. 

Dar cati dintre noi stim ca in luna Mai a vietii noastre este posibil sa ne intalnim chiar cu fericirea adevarata, a noastra, cea care sa ne aduca efervescenta necesara unui parcurs lumesc corespunzator? Cati reusim sa o identificam, cati indraznim sa ne oprim si sa ne bucuram de darul primit? 

Cei mai multi trecem pe langa fericire,  inselati de gandul ca nu e inca momentul, ca viata este un perpetuu timp al cireselor, ca dincolo de emotia de azi exista alte si alte euforii pe care nu merita sa nu la simtim si ca avem inca vreme destula pana sa ne bucuram de fericirea... de lunga durata!

Sa nu te lasi inselat de senzatiile amagitoare ... sa fii capabil sa vezi ca ceea ce astepti, ceea ce e pentru tine, se gaseste la doar o lungime de brat, in fata ta, insemna sa nu ratezi sansa vietii tale!

Evident toti cei ce ocolesc ori amana, dintr-un motiv sau altul, potrivitele alegeri, in vremea cireselor, spun apoi ca "nu regreta nimic din ce au facut ci doar din ce nu au facut"... 
Bla, bla, bla, bla!

Adevarul este ca, trecand pe langa "oferta", amagiti de ideea ca fericirea  cunoscuta in acel timp al cireselor nu este decat un preambul, ramanem vesnic cu o rana, pe care o zidim apoi cu grija, undeva in adanc, ca sa nu se vada!

Vremea cireselor trece si cu ea poate trece si visata noastra fericire!

In timpurile Mantuitorului, toti il asteptau pe MESIA dar nu toti s-au oprit, nu toti au putut, nu toti au vrut sa inteleaga ca El venise deja si Se afla chiar in fata lor!

Si urmasii urmasilor lor asteapta si azi pe Cineva care va reveni dar ... nu pentru ei!

Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu. Iarăşi s-a făcut dezbinare între iudei, pentru cuvintele acestea. Şi mulţi dintre ei ziceau: Are demon şi este nebun. De ce să-L ascultaţi? Alţii ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Cum poate un demon să deschidă ochii orbilor? Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului şi era iarnă. Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon. Deci L-au împresurat iudeii şi Îi ziceau: Până când ne scoţi sufletul? Dacă Tu eşti Hristosul, spune-o nouă pe faţă. Iisus le-a răspuns: V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele. Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi. Ioan 10, 17-28