DESPRE CALUGARIE

"In ce priveste dorul de călugărie, ăsta este cel mai mare lucru, frate. Vezi, nu trebuie să te duci socotind numai că e bine. Ci dintr-o înaltă socotintă. Trebuie să te duci dintr-o necesitate sufletească. Asa cum, într-un fel, apar simptomele acelea de nebunie pentru Hristos. Si cu un nebun nu te poti întelege. El una si bună stie: "Mă duc pentru Hristos".

Căci se spune, spun Evangheliile în tot felul: Cine nu ia crucea si nu-Mi urmează si nu lasă tată si mamă si sot ori sotie, acela nu Mă iubeste. Chiar în Evanghelia de astăzi, spunea că unii se fac pe sine fameni pentru împărătia cerurilor. Adică, înfrânarea de la plăceri.

Asa că intrarea în mânăstire este intrare în cer. E o lume mai putin ca lumea. Din contră: desi călugării sunt oameni si ei, au, însă, rânduieli unde trebuie să-si taie voia. Si nu e usor, bineînteles. Vezi, eu v-am spus de atâtea ori: dacă te duci la mânăstire nu te duci ca să găsesti neapărat mânăstirea. Sâ faci tu mânăstire! Să duci o viată asa cum trebuie. Si asta înseamnă că tu faci mânăstire. Sunt voturile călugăresti, tăierea voii. Mai ales, asta trebuie să o faci cu dragoste, si neapărat trebuie facută. Ăsta ar putea să fie punctul care ar caracteriza viata unui călugăr bun - tăierea voii.

Ei, vor veni si restul: curătenia si sărăcia. Nu că n-ai voie să mânuiesti bani. Să nu te stăpânească ideea de bogătie. Să ai un ban si să-1 dai dincolo, e altceva. Si, de asemenea, viata de curătie trebuie privită si ea în tot felul. Trebuie tăiate imediat gândurile care vin, căci gândurile vin până la moarte. Nu ne lasă.Asa că, dacă ti-ar ajuta bunul Dumnezeu să ajungi, căci mai ai, într-un fel, o experientă duhovniceascâ.

Dar nu te duce la mânăstire cu gândul că mai stii ceva, întelegi!? Acolo te duci să te smeresti, lucru pe care nu 1-ai stiut până acum. Acolo te smeresti cu orice chip. în fata oricui. Lasă-l asa slab cum este! Dacă el îti porunceste, tu asculti. Căci tu asculti de Hristos si plată îti dă Hristos. Poate că nici acela care-ti porunceste nusi dă seama de ce servici mare îti face, poruncindu-ti. Nu interesează. Merge pe un program, merge pe nu-stiu-ce, dar tu te mântuiesti. "

Pr Arsenie Papacioc

Pericopa evanghelica de azi m-a dus cu gandul la calugari si juramantul lor!

Este foarte interesanta atractia unora catre viata monahala!
Interesanta si mareata.
Lumea se minuneaza,  ii judeca, inventeaza motive... in timp ce parintii  celor care au aceasta vocatie sunt uimiti, socati, unii chiar nefericiti. 

Am cunoscut si eu o astfel de familie care s-a sfasiat in urma deciziei unicului lor fiu de a pleca la Athos.

Baiatul de atunci, azi om incaruntit, a fost intre primii tineri ASCOR, si, daca nu ma insel, generatie cu fiul actorilor Octavian Cotescu si Valeria Seciu, si el plecat la Athos in anii '90!

Dar nu calugaria a facut raul aici, ca si in alte multe cazuri, ci neintelegerea legilor ei.
Pentru a fi "tuns la monahism" e nevoie de un timp de rupere a puntilor cu lumea. E ceea ce ea, lumea, nu poate intelege nici accepta!
Cel ce isi pune viata in slujba lui Dumnezeu devine mai intai ruda Sa!

Dar ce sansa extraordinara au parintii acestor "ingeri" sa fie zii si noapte cineva care sa se roage pentru ei!
Pacat de cine nu intelege!

Şi încă vorbind El mulţimilor, iată mama şi fraţii Lui stăteau afară, căutând să vorbească cu El. Cineva I-a zis: Iată mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, căutând să-Ţi vorbească. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei? Şi, întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă. În ziua aceea, ieşind Iisus din casă, şedea lângă mare. Şi s-au adunat la El mulţimi multe, încât intrând în corabie şedea în ea şi toată mulţimea sta pe ţărm.

Matei 12, 46-50 şi 13, 1-2