SCURTA MEDITATIE ASUPRA JUDECATII

Parabola semanatorului este una din cele explicate de Mantuitorul Insusi, care o decripteaza pentru discipolii Sai, expunand in cateva cuvinte istoria viitoare a lumii.

Evident sfarsitul anuntat, timpul "plangerii si scrasnirii dintilor", infricosaza si intrebarea care se impune pentru fiecare dintre noi este: "eu de ce parte voi fi?"

Problema marii majoritati  a crestinilor - ca sa ne limitam la cei avizati - este starea amestecata, trairea pe jumatate a credintei, ezitarea in implicarea totala in legea lui Dumnezeu!

Suntem "caldicei ", adica! Nu reusim sa ardem pentru Hristos!

Am o cunostinta care isi gaseste mereu curajul zicand: 

"Ei, lasa, ca doar nu ma va lasa Dumnezeu de izbeliste si ma va salva El cumva!"

Multi gandim asa, sperand vesnic in ajutorul lui Dumnezeu.

Noi insa, ce facem pentru El? Cand ne vom rupe de ale lumii macar pentru o simpla rugaciune? 

Ii judecam prea mult pe ceilalti si prea putin pe noi. 

Pana la urma ar trebui sa exersam in a ne privi aspru pe noi insine, aspru si cercetator, spre  a fi pregatiti pentru judecata Lui, iubindu-i pe cei de langa noi si slavindu-L pe El!

El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului. Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău. Duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. Şi, după cum se alege neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului. Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea, Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă. Matei 13, 37-43