"Ochi aveți și nu vedeți, urechi aveți și nu auziți"

Da! Suntem si surzi si orbi! Privim mai mult in jos decat in sus, ne intereseaza lucrurile si mai putin cele ale inimii!

Asa este omul. Dar este cu putinta ca mintea sa i se lumineze in timp, lucruri auzite de sute de ori ajung intr-un sfarsit sa i se limpezeasca, si, tocmai cand crede ca le stie pe toate, e cu putinta sa priceapa ca a trecut pe langa adevar timp indelungat fara si ca defapt... nu stie nimic.

Poate ca unii avem inima invartosata, cum spune Mantuitorul, sau poate, pur si simplu, e nevoie de un timp anume si pentru intelegerea asta, nereusind sa ajungem la adevar fara sa trecem prin furcile "caudine" ale pacatelor pentru a fi capabili sa facem alegerile personale care sa ne duca unde trebuie, spre a ne smeri!

Realitatea vietii este o inteleptire continua, minunea revelatiei fiind prezenta permanent. Observarea ei tine doar de dorinta , predispozitia, capacitatea noastra de a intelege, de a vedea si de a auzi chintesenta mesajului creatorului! 
Pana la urma de inima noastra pe care ne-o lasam deschisa sau nu! Caci in inima deschisa intra si Duhul Sfant !

Cand traiesti in alt loc decat cel de bastina, poate fi foarte dificil caci te confrunti cu mentalitati, altele decat cele ale tale. 
Exista oameni adaptabili dupa cum exista si "invartosati" care nu se vor simti niciodata bine altundeva decat intre ai sai! Si nu este neaparat o chestiune de dragoste si atasament!
Unii nu sunt dispusi niciodata sa vada ori sa inteleaga altceva. 
In grupurile diasporei noastre, de exemplu, se vede extrem de clar asta.
Sunt unii care traiesc in Franta fara sa vrea sa o vada; nu stiu nimic, nu-i intereseaza nimic; pentru ei timpul emigratiei este o chestiune de bani si atat! Nu vad si nu aud nimic. Dupa mine asta nu e dragoste de tara ci neputinta de a se adapta, o invartoseala a inimii! Un timp din viata pierdut! 
Caci banii... se vor mai putea face sau si daca nu... se poate trai si cu mai putin! Dar anii nu ti-i mai da nimeni si nimic inapoi!

Toate diferentele dintre noi sunt datorate factorilor de mediu, de traditii istorice, de educatie, nivel de cultura, de tot ce a lasat pe lume omul si Dumnezeu! 

Un exemplu as da, exemplu pe care l-am mai dat si cu alte ocazii: 
Ani de zile m-am simtit agasata de acest "ça va?/ça va très bien!" frantuzesc! 

Si, dupa ce chiar am facut glume pe seama acestei formule de... politete (care este pana la urma, o intrebare si un raspuns standard, poate chiar un cliseu) dintr-o data am inteles miezul ei si atunci chiar m-am rusinat!
Mai intai trebuie acceptat faptul ca aici nimeni nu-si descarca nefericirile de indata ce se intalneste cu cineva pe strada! Apoi, atata timp cat traiesti, cat inima ta mai bate, este absolut adevarat ca totul este foarte bine caci, traind ai inca puterea sa speri, sa te bucuri, sa alegi, sa te schimbi! Dupa ce viata pamanteasca se incheie... fiecare o ia incotro si-a pregatit... calatoria!

De ma intreabi-acum "comment ca va...?"
Am sa-ti raspund far'sa ezit, ca alta data,
"Ca va bien! Merci", caci bine este daca
In piept inca-mi mai bate inima!
Si, cata vreme e asa... nimic nu e zadarnic,
Pot inca sa glumesc, zambind sagalnic,
Pot inca sa ma mantui, ma mai pot indrepta,
Orice e cu putinta... doar moartea 
n-o mai poti schimba!
C

„În vremea aceea au venit fariseii la Iisus și se sfădeau cu El, cerând de la El semn din cer, ispitindu-L. Și Iisus, suspinând cu duhul Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn acestui neam. Și, lăsându-i, a intrat iarăși în corabie și a trecut de cealaltă parte. Dar ucenicii au uitat să ia pâine și aveau cu ei în corabie numai o pâine. Și El le-a poruncit, zicând: Vedeți, păziți-vă de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod. Și vorbeau între ei, zicând: Aceasta o zice fiindcă n-avem pâine. Și Iisus, înțelegând, le-a zis: De ce gândiți că n-aveți pâine? Tot nu înțelegeți, nici nu pricepeți? Atât de învârtoșată este inima voastră? Ochi aveți și nu vedeți, urechi aveți și nu auziți, și nu vă aduceți aminte? Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, atunci câte coșuri pline de fărâmituri ați luat? Zis-au Lui: Douăsprezece. Și când cu cele șapte pâini, la cei patru mii de oameni, câte coșuri pline de fărâmituri ați luat? Iar ei au zis: Șapte. Și le zicea: Cum, dar, nu înțelegeți?”
MARCU  8, 1-21