SARATOAREA DE CRACIUN SI MARELE ASENT

Intre marile stricaciuni ale omului se afla, incontestabil, pacatul de a fi deturnat aproape complet sensul si rostul sarbatorilor religioase.
Astfel, Craciunul a devenit  exclusiv sarbatoarea cadourilor!

Craciunul este, inainte de orice, reintoarcerea la evenimentul major, sansa a mantuirii noastre, Nasterea lui Iisus Hristos, Domnul nostru!

Ne agitam inainte si suntem in cautari. Cautam cadouri, cautam idei, cautam delicatese. Cautam.

In fond toti cautam mereu cate ceva si anumite repere de timp ne dau adesea prilejul de a fi multumiti ca stim ce cautam. Putini din cei care umbla orbi inteleg ca e doar iluzie! 
Cautam unde nu trebuie si nu e de mirare ca nu gasim acel "ceva" si sufletul ne ramane la fel de trist ca inaintea cautarii!

In zbuciumul specific care se instaleaza inaintea sarbatorilor, pierdem esentialul.

Si crestinii si necrestinii alearga dupa cadourile pe care sa le ofere ... de Craciun!

Numai ca  aceste cadouri nu au nimic cu Craciunul daca nu sunt insotite de iubire, de acea iubire care ne-a fost explicata de Mantuitorul Hristos, si de retrairea Nasterii Divine!
Ele nu trebuie sa fie nici scumpe, nici formale ci doar... daruite cu dragoste, din toata inima!

Curatenia, pentru care ne zdrobim atat, are ca scop primirea Pruncului Sfant, intr-un  mediu sanatos. 
Cand se naste un copil, casa se primeneste pentru ca nou-nascutul sa fie pazit de bolile lumii!
Degeaba insa curatam casa - geamuri, covoare, perdele... - si nu ne curatam si sufletul, din care ar fi ideal sa scoatem ranchiunile, dusmaniile, frustrarile, invidia, laudarosenia, si altele de felul acestora, si sa punem in loc pacea si iubirea, milostenia si omenia!

Masa de Craciun este un prilej de unire, de traire impreuna, fara a-i uita pe cei singuri, bolnavi, tristi, pierduti!

Praznicul vine ca o recompensa pentru cei ce s-au nevoit in post si rugaciuni si ar trebui sa aibe loc dupa Sfanta Liturghie de Craciun si nu - dupa prostul obicei instalat la noi - in Ajun, cand se posteste cu sarg!

Imaginati-va ca aici, in Franta, e chiar mai rau, caci exista familii care "serbeaza" Craciunul inainte de Craciun cu o saptamana, pentru ca toti membri familiei sa plece linistiti... in vacanta, dupa ce si-au primit cadourile! 

Se pare ca tot mai des de la masa de sarbatoare lipseste Insusi Sarbatoritul!

Azi am primit o poezie de la prietena mea de peste mari si tari.

E trist si adevarat dar e bine de reamintit ca nu cumva la sarbatoare sa uitam sa-L invitam tocmai pe sarbatorit!

MARELE ABSENT

,,Se umple universul de beteală,
Toți renii-s dezhămați, umblând hai-hui
Sărbătorim fără de socoteală,
Iisus nu-i invitat la ziua Lui.

Cu roșii moș-crăciuni pavăm istorii,
Cu globuri, ciocolată, staniol,
Hristos, motivul clar al sărbătorii
Stă umilit, atemporal și gol.

Așteaptă cumințel o-mbrățișare,
Un LA MULȚI ANI timid sau complezent,
Noi, robii, l-am exclus din sărbătoare
Pe împărat, pe marele absent.

Sfios privește lumea, ce povară
A ridicat cândva din cârca lor !
Noi l-am uitat, născutul din fecioară
Ne tot iubește blând și răbdător.

Hristos împarte zâmbete și șoapte,
Dansează orb cohorta de cheflii
Iertarea Lui se cerne lin prin noapte:
" La anul poate își vor aminti..."

Sarbatoare binecuvantata!