E nevoie doar sa credem, sa fim atenti si deschisi pentru ca doar asa putem sa-l descifram.
O INTAMPLARE aparent banala:
Fiica mea a primit in dar de la colegii ei un aromatizor de camera gen clepsidra, cu ulei aromatic.
Dupa cum il descriu comerciantii, difuzorul acesta de arome arata de parca vine parca din timpuri indepartate...
Conceput dupa principiul clepsidrei, nu trebuie decat sa intorci obiectul pentru a declansa un ciclu de difuzare de buna mireasma care dureaza aproximativ o oră, timp in care poti trai olfactiv, senzorial o experienta inedita!
Aceast obiect, are intre cele doua rezervoare - unul din care se va scurge uleiul aromat si celalalt in care el se va colecta - un cilindru, imbracat in metal aurit filigranat, pe suprafata caruia se prelinge uleiul in timpul necesar difuzarii esentei, fara ca aceasta sa fie jenanta, producand o placere olfactiva discreta si incitanta!
Reîntoarcerea "clepsidrei" permite reluarea acestei experiențe originale!
Ieri, observand ca rezervorul clepsidrei noastre este pe terminate, m-am intrebam unde s-o afla oare, in Paris, magazinul de unde am putea cumpara rezervele de ulei...
Pentru ca nimic nu este intamplator, nora mea si fiul meu, aflati in vizita la noi, au descoperit magazinul si si-au luat si ei un astfel de distribuitor de arome.
Incercand sa vedem cum trebuie montat rezervorul... ceva am deranjat la instalatia noastra si... uleiul s-a prelins in afara...
Astfel s-au patat covorul din salon - care este din piele... pantalonii preferati ai fetii mele si lemnul barului care desparte bucataria de sufragerie! Nu mai adaug paguba de ulei...
Chipul fiicei mele s-a innegrit...
- Azi am facut deci o paguba serioasa! zise ea. Am stricat barul, covorul, si pantalonii mei preferati!
Toti ne-am intristat, fiecare simtindu-se vinovat.
Fiicei mele i se inecase asadar flota intreaga de corabii, musafirii se simteau vinovati iar eu... muream de ciuda ca o zi frumoasa se termina prost!
In gandul meu insa imi ziceam ca este absurd si abbsolut prostesc ca acest incident sa ne intristeze in asa hal. In urma cu 10 ani, tocmai aflasem ca am cancer! Cand treci prin asa ceva... mai si inveti ierarhia valorilor!
Dar ziua inca nu se terminase asa ca mesajul lui Dumnezeu inca nu sosise.
La un moment dat, in tacerea instalata in casa di npricina unei intamplari nefericite, a aparut brusc... un moment de panica!
- Ia stai asa, zice fata mea cu glas pierdut. De ce nu a venit inca Ellen de la scoala? Cum de nu a ajuns pana la ora asta?
Afara era deja intuneric. Ea se intoarce zilnic singura luand un metrou si un autobuz...
Ne-am privit toti ceasurile... Ar fi trebuit sa fie acasa ce cel putin o ora!
Am intrat in fibrilatii. Am inceput sa o sunam pe telefonul ei care intra automat pe cutia vocala!
Stiam insa ca nu putea fi bateriade vina... Am sunat toti, am dat mesaje... Ne-am imaginat accidente, intamplari oribile posibile... Panica era deja paroxistica.
Disperata de neputinta, fata mea s-a urcat in masina facand ture intre statiile de autobuz, gara si casa...
Situatiile in care nu gasesc solutii pe mine ma duc doar spre icoane si rugaciuni! Ceea ce amsi facut!
Dupa un timpin care ne-am epuizat de griji... a aparut si Ellen care nici nu bagase de seama ca telefonul ei nici nu era conectat la retea - ceea ce se mai intamplala tel Huawei, situatie in care, cum bine stiti, se inchide si se redeschide telefonul!
De ce intarziase ... nici ea nu stia. Profesoara de balet probabil ca si-a prelungit cursul si nimeni nu a sesizat...
Apoi toate s-au decalat...
Ne-am linistit, am incercat sa o invatam pe micuta noastra inca ceva despre telefoanele mobile si... ne-am asezat la masa!
Eu sper ca asemenea mie, au inteles cu totii ca... nimic nu merita sa ne intristeze in lumea materiala, ca nici o stricaciune nu are comparatie cu durerea sufletului, ca orice legatura am avea cu lucrurile... este zero absolut!
Ce importanta mai aveau covorul, barul ori pantalonii, fata de orice intamplare nefericita ce ar fi putut surveni in viata micutei noastre!?
Si ori de cate ori ne abatem de la ierarhia duhovniceasca suntem pusi in fata unei intamplari din care trebuie sa invatam adevarata valoare a lucrurilor!
Asa cum parintii isi educa copiii, invatandu-i ce sa faca, cum sa faca ce trebuie, asa si Dumnezeu ne insoteste permanent, ajutandu-ne sa intelegem cele ale lumii noastre spre o mai buna intelegere a lumii celei vesnice!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu