POGOGAREA DUHULUI SI RUGACIUNILE PLECARII GENUNCHILOR

"Si cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc. Si din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai" (Fapte 2, 1-4)

In pasajul de mai sus, din Faptele Apostolilor, ni se arata momentul Pogorarii Duhului Sfant in mijlocul fidelilor Mantuitorului, dupa Inaltarea Domnului,  puterea pe care le-a promis-o si le-a dat-o lor, dar pe care ne-o da si noua. 

"Focul, in chipul caruia Si-a facut aparitia Duhul Sfant, nu era un foc natural si din acest motiv Scriptura vorbeste de limbi ca de foc si nu limbi de foc. 
E importanta aceasta precizare pentru ca exista o diferenta majora intre lumina dumnezeirii si lumina focului cunoscut de om. 

Lumina dumnezeiasca fiind necreata nu sufera schimbari si alterari, precum cea a focului. Iar daca lumina focului este cand mai putin intensa, cand intensa, in functie de foc, lumina dumnezeiasca fiind necreata, nu i-a luminat pe Apostoli progresiv." *

Insa in relatare se omite cuvantul "Apostoli", ceea ce inseamna ca "in acea zi se gaseau laolalta nu numai cei doisprezece, ci toti cei o suta douazeci de frati care s-au aflat impreuna cu Apostolii alaturi de Iisus, incepand cu Botezul savarsit de Ioan si pana la Inaltare (F.A. 1, 22). 

Sfantul Ioan Gura de Aur, Teofilact si alti exegeti, afirma chiar ca la Cincizecime au fost prezenti nu numai apostolii, ci si alti frati. 
De aici reiese ca Sfantul Duh s-a revarsat peste toti membrii Bisericii, si nu numai peste ierarhia reprezentata de apostoli. 
Exegeza ortodoxa, precum si cea romano-catolica, bazate pe Traditie, afirma ca la Cincizecime era de fata si Maica Domnului!"

 *

"Faptul ca limbile apar impartite, denota ca fiecare persoana se invredniceste in mod propriu de primirea Duhului! 

Acest Duh sfinteste asadar pe fiecare om in parte si pe toti laolalta, adica sfinteste persoanele aflate in comuniune sau pentru comuniune." *

Trebuie subliniat si ca Cincizecimea este ziua de nastere a Bisericii si implicit a crestinismului.
De aceea nu trebuie sa fim niciodata singuri intr-o astfel de zi si nici plecati in vacante, departe de familie!

Sarbatorile religioase sunt pentru a ne reuni, pentru a reinnoda firele rupte sau uzate de fel si fel de intamplari ale relatiilor dintre noi, pentru a ne incarca cu puterea Duhului lui Hristos care se pogoara peste cei aflati impreuna.

Sa ne cautam, sa ne adunam, sa petrecem impreuna in astfel de zile cand e necesar sa fim in comuniune cu ai nostri si cu Hristos, nelasand sa ni se piarda traditia, oricat de risipiti am fi!

DESPRE VECERNIA PLECARII GENUNCHILOR

Ingenuncherea in zi de duminica sau in zi de mare sarbatoare a fost interzisa de Sfintii Parinti ai Bisericii, tocmai pentru ca bucuria zilei de praznic, a sarbatorii, sa fie deplina. 

De Rusalii insa, chiar daca este Praznic Imparatesc si Duminica, preotii si credinciosii ingenuncheaza!

Asta pentru ca  darul Duhului Sfant este coplesitor de mare si noi ne PLECAM GENUNCHII in stare de smerenie si de rugaciune staruitoare,  pentru a fi vrednici in momentul  Pogorararii Sfantului Duh.

Rugaciunile rostite cu acest prilej, de o bogatie teologica extraordinara, sunt atribuite  Sfantului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului (560-638). 

In ziua de Rusalii, dupa Liturghie, stand in genunchi in fata Sfintelor Usi ale Altarului, preotul citeste sapte rugaciuni, care invoca ajutorul Sfintei Treimi, amintind de cele sapte daruri ale Sfantului Duh care s-a pogorat in ziua Cincizecimii.

In aceste rugaciuni, foarte impresionante, preotul cere indurare pentru noi, ca si pentru cei adormiti in Domnul.

Datorita faptului ca cele sapte rugaciuni se citesc in genunchi, slujba aceasta se mai numeste si Vecernia plecarii genunchilor.

Cele sapte daruri ale Duhului Sfant, de care se aminteste in rugaciunile plecarii genunchilor, sunt: 

Duhul temerii, 
Duhul tariei, 

Duhul sfatului, 
Duhul stiintei, 

Duhul cunostintei, 
Duhul intelegerii, 
Duhul intelepciunii.

Primele doua daruri sunt  faptuitoare: temandu-ne, ne retinem de la rele si cu taria ne vom stradui in cele bune!
E doar o prima etapa!

Daca harul Sfantului Botez mortifica omul cel vechi spre a permite devenirea celui nou, darurile Sfantului Duh reinnoiesc si amplifica forta de cunoastere a sufletului si staruinta in credinta, dupa ce sufletul nostru L-a cunoscut pe Dumnezeu. 
Ele sunt daruri de deschidere a mintii si de evolutie a ei inspre Dumnezeu. 
Ele devin fructuoase  numai cand s-au dezvoltat in noi suficient de mult capacitatile intelectuale, care colaboreaza cu ele spre o comuniune desavarsita cu Dumnezeu! 

Viata in duh insa nu se poate cunoaste decat dupa despatimire!

Sa fim in Duh si Adevar nu este cu putinta decat fiind curati!

Curatirea aceasta esta o lupta pentru intreaga viata pentru un crestin!

Inlaturand, prin pocainta, strat cu strat, patimile noastre, puterea darurilor devine tot mai vizibila, aureoland fiinta noastra.  Astfel, putin cate putin, incepem sa simtim  puterea ce lucreaza in noi la aceasta curatire.

Duhul Sfant la inceput isi arata  puterea Sa,  pentru ca pe urma sa-si arate  lumina, pana la iluminarea deplina ce va stapani  constiinta noastra.

Sa avem o sarbatoare frumoasa impreuna!
Fie ca darurile Sfantului Duh sa ne fie ingaduite!