Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Cel ce iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; și cel ce nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată, noi am lăsat toate și Ţi-am urmat Ţie. Cu noi, oare, ce va fi? Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi, cei ce Mi-ați urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va ședea pe tronul slavei Sale, veți ședea și voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii sau țarini pentru numele Meu, înmulțit va lua înapoi și viață veșnică va moșteni. Și mulți dintâi vor fi pe urmă și cei de pe urmă vor fi întâi. Matei 10, 32-33; 37-38; 19, 27-30
"A fi demn de Dumnezeu" este, pentru un credincios, un tel!Scopul vieții , împlinirea vieții noastre, constă în a-L recunoaște pe Domnul in toti si in toate! Mantuitorul, si spune ca... tot (ce) "aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut"!
Cine-L recunoaștepe Iisus a fi prezent în oameni, împlinește voia Domnului.
A reusi sa vezi aceasta inseamnă ca ai inteles ca fiecare persoana este un fiu al lui Dumnezeu și implicit frate cu tine.
Pericopa ne sugereaza ca Dumnezeu nu ne judecă, ca El nu judecă pe nimeni. Noi suntem cei care facem judecata și nu doar pe semeni ci chiar pe Dumnezeu Insusi! Iisus ne spune ca Judecata lui Dumnezeu consta in a-L primi sau nu, in a crede in El sau nu, in a iubi sau nu!
Parcurgand aceasta pericopa intelegem ca a fi demn de Dumnezeu, este o chestiune de iubire, in general precum si in particular!
Cel ce iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; și cel ce nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.
De ce oare Iisus vorbeste astfel, El care reprezinta mila divina adusa in carnea unui om, El, iubirea jertfelnica?Exista, in mod evident, o ierarhie a iubirii, dupa cum exista si oanume demnitate a iubirii, sentimentele noastre avand o logica, oricat de ilogic ar parea!
Textul Evangheliei a fost scris in limba greaca si, asa cum am mai spus si cu alte ocazii, daca in alte limbi cuvantul iubire defineste o arie larga de stari, el facand parte din sintagme care altereaza sensul primar, limba greaca, foarte precisa in sensuri, foloseste patru cuvinte care desemneaza clar diferitele manifestari ale iubirii, ca sentiment:- eros (iubirea legata de simturi), - philia (atasamentul, admiratiea, prietenia), - storghi (dragostea familiala, simpatia, genul de iubire care se poate modifica in timp ) - agape - cuvântul explicit care defineste iubirea perfecta, iubirea gata de sacrificiu, fara margini si necondiţionată!
Tocmai prin acest din urma cuvant se defineste iubirea crestina, aceea dorita arzatoare de Dumnezeu!Acest tip de iubire stă in voinţă omului fiind o decizie, o optiune personala si o traire foarte intima!Iubirea cuprinsa de semantica lui agape nu este o iubire oarecare ci una raționala, care se naste din convingerea ca cel iubit e chiar cel care merita iubirea deplina!
Sentimentele noastre de iubire penduleaza mereu intre eros si agape, confundate si cantonate in philia si storghe!Erosul e neliniste si framantare, philia si storghe sunt sentimente amenitate, denaturate si erodate adesea de neintelegere, invidie, ura, in timp ce agape este seninatate in nesfarsita bucurie a daruirii. Dragostea definita de eros este una egocentrica, se are in vedere numai pe sine si se poate altera,uita chiar in timp, pe cand agape este iubirea in care sinele nu mai exista caci ... uiti de sine!In timp ce erosul cauta si depinde de binele propriu, agape nu urmareste nici un folos, fiind o iubire de dragul iubirii, cu totul dezinteresata.
Exista ceva senzorial si in iubirea de Dumnezeu dar starea de traire fizica transcende si iubirea devine rationala, urcand pe verticala!
Asadar nu este nici o neclaritate in textul biblic ci doar in trairile noastre adesea amestecate!
Cantarirea iubirii noastre fata de semeni - parinti, copii, rude, prieteni - are loc fie in momente dramatice - de dispute, cand ne simtim jugniti, agresati, parasiti, uitati ori dispretuiti, - ori in momentele de glorie a celorlalti!Daca in noi salasluieste aceeasi dragoste, in pofida oricaror provocari - greseli, dezamagiri, umilinte ori... straluciri - atunci putem spune ca suntem capabili sa nutrim iubirea de tip agape!
Dumnezeu, in fond, ne iubeste, chiar si fara sa-L iubim, nu ne paraseste, nu ne uita desi nu-L prea luam in seama si adesea chiar Il uitam !
Parcurgand aceasta pericopa intelegem ca a fi demn de Dumnezeu, este o chestiune de iubire, in general precum si in particular!
Cel ce iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; și cel ce nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.
De ce oare Iisus vorbeste astfel, El care reprezinta mila divina adusa in carnea unui om, El, iubirea jertfelnica?
Exista, in mod evident, o ierarhie a iubirii, dupa cum exista si oanume demnitate a iubirii, sentimentele noastre avand o logica, oricat de ilogic ar parea!
Textul Evangheliei a fost scris in limba greaca si, asa cum am mai spus si cu alte ocazii, daca in alte limbi cuvantul iubire defineste o arie larga de stari, el facand parte din sintagme care altereaza sensul primar, limba greaca, foarte precisa in sensuri, foloseste patru cuvinte care desemneaza clar diferitele manifestari ale iubirii, ca sentiment:
- eros (iubirea legata de simturi),
- philia (atasamentul, admiratiea, prietenia),
- storghi (dragostea familiala, simpatia, genul de iubire care se
poate modifica in timp )
- agape - cuvântul explicit care defineste iubirea perfecta, iubirea
gata de sacrificiu, fara margini si necondiţionată!
Tocmai prin acest din urma cuvant se defineste iubirea crestina, aceea dorita arzatoare de Dumnezeu!
Acest tip de iubire stă in voinţă omului fiind o decizie, o optiune personala si o traire foarte intima!
Iubirea cuprinsa de semantica lui agape nu este o iubire oarecare ci una raționala, care se naste din convingerea ca cel iubit e chiar cel care merita iubirea deplina!
Sentimentele noastre de iubire penduleaza mereu intre eros si agape, confundate si cantonate in philia si storghe!
Erosul e neliniste si framantare, philia si storghe sunt sentimente amenitate, denaturate si erodate adesea de neintelegere, invidie, ura, in timp ce agape este seninatate in nesfarsita bucurie a daruirii.
Dragostea definita de eros este una egocentrica, se are in vedere numai pe sine si se poate altera,uita chiar in timp, pe cand agape este iubirea in care sinele nu mai exista caci ... uiti de sine!
In timp ce erosul cauta si depinde de binele propriu, agape nu urmareste nici un folos, fiind o iubire de dragul iubirii, cu totul dezinteresata.
Exista ceva senzorial si in iubirea de Dumnezeu dar starea de traire fizica transcende si iubirea devine rationala, urcand pe verticala!
Cantarirea iubirii noastre fata de semeni - parinti, copii, rude, prieteni - are loc fie in momente dramatice - de dispute, cand ne simtim jugniti, agresati, parasiti, uitati ori dispretuiti, - ori in momentele de glorie a celorlalti!
Daca in noi salasluieste aceeasi dragoste, in pofida oricaror provocari - greseli, dezamagiri, umilinte ori... straluciri - atunci putem spune ca suntem capabili sa nutrim iubirea de tip agape!
Dumnezeu, in fond, ne iubeste, chiar si fara sa-L iubim, nu ne paraseste, nu ne uita desi nu-L prea luam in seama si adesea chiar Il uitam !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu