Z 292

E marti si ploua.

Vremea asta numai buna nu e pentru durerea mea de picior dar... fac si eu cum pot: rabd.
Ma intreb daca nu cumva suferinta asta mi-a cucerit subconstientul in asa hal incat, pana si in timpul somnului, o traiesc.

Imi doresc sa aflu mai curand natura acestei dureri, indiferent de gravitatea ei.
Este dificil sa porti greutatea timpului cand el te separa de clipa adevarului!
Soacra mea, fie iertata, avea o vorba pe care o repeta des: "Mai bine un sfarsit cu spaima decat o spaima fara sfarsit!"
Timpul care ma desparte de momentul in care nu ma voi mai teme, nu ma voi mai nelinisti, are azi putere asupra mea.
Stiu ca teama asta,  pe care o simt in sincope, este dovada faptului ca, din cand in cand, ceva ma bantuie pentru a ma departa de Dumnezeu. Ceva sau cineva....
Dar si daca stiu tot nu ma pot impotrivi in  totalitate.

Pana vineri o sa ma rog  ca, prin minunea lui Dumnezeu, sa nu am leziuni osoase!
Nu pentru mine ma nelinistesc atat cat pentru copiii mei... Imi pare asa de rau ca le produc suferinta... ca le tulbur viata...
Ma rog ca Dumnezeu sa le dea acea pace a impacarii cu cele ce ne sunt date.

Doamne, putere iti cer sa le duc pe toate cele pe care mi le-ai harazit!

EVANGHELIA ZILEI
LUCA 12/ 42-48

(37. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind, stăpânul le va afla priveghind. Adevărat zic vouă că se va încinge şi le va pune la masă şi, apropiindu-se le va sluji. ...)
................................................................................
(40. Deci şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni. )
................................................................................ 

42. Şi a zis Domnul: Cine este iconomul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl va pune peste slugile sale, ca să le dea, la vreme, partea lor de grâu?
43. Fericită este sluga aceea pe care, venind stăpânul, o va găsi făcând aşa.
44. Adevărat vă spun că o va pune peste toate avuţiile sale.
45. Iar de va zice sluga aceea în inima sa: Stăpânul meu zăboveşte să vină, şi va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, şi să mănânce, şi să bea şi să se îmbete,
46. Veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua în care ea nu se aşteaptă şi în ceasul în care ea nu ştie şi o va tăia în două, iar partea ei va pune-o cu cei necredincioşi.
47. Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult.
48. Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere.

Vrajmasul ne tine captivi. El cunoaste firea noastra lenesa si cu asta ne stapaneste. In noi este dorinta, poate uneori inconstienta si nemarturisita,  de a urma cele bune, sfinte, cele lasate ca regula de catre Dumnezeu, dar amanam - sine die -  intrarea noastra in ... "legalitate"!
Ne spunem mereu ca e timp sa ne caim, e timp sa ne pocaim... e timp destul sa privighem... 
Numai ca timpul zboara si ne putem trezi... fara timp!