Z 345

O zbatere, o lupta continua... 

Asta este viata de aici, de pe pamant! De nu ne-am gandi ca maine ne poate salva de durerea zilei de azi, ne-ar fi mult mai greu sa inaintam.

Tineretea are calitatea de a contine in ea acea doza anestezianta de inconstienta - in sensul frumos al cuvantului! In rest ... ne luptam...

• Cu noi si proastele obiceiuri, cu noi si frustarile noastre, cu noi si neimplinirile noastre.
• Cu tentatiile, viciile si obsesiile  care ne transforma si ne fac sa ne uram, sa nu ne iubim si sa ne incarcam de neiubirea pe care apoi o deversam spre aproapele nostru.
• Cu neputinta de a ierta ne luptam, cu tendinta de a judeca, cu mostenirile ancestrale ce le purtam in vine!
• Cu lumea... ne luptam, pe muteste sau galagios, si cu obiceiurile ei, pe care ni le impune fara sa ne intrebe daca ne plac, cu lumea asta si permanenta ei placere pentru schimbare, pentru moda si tendinte, cu judecatile ei, nepotrivite cu oferta...
• Ne mai luptam cu diavolii din noi - unii ascunsi, pe care nici nu-i banuim si care fac sa ne doara sufletul de rusinea de a-i gazdui!

Nimeni nu este curat intr-o lume murdara, de aceea trebuie sa ne luptam sa ne spalam des, sa facem tot posibilul sa ne albim funinginea lumii depusa pe noi si in noi...

In razboiul asta nimic nu este pierdut daca fiecare incercare ne aduce acea intelepciune care sa ne ajute sa nu repetam greselile. Cine nu invata... reia la infinit incercarea, asa  cum acul patefonului ramane blocat in zgarietura unui disc uzat, repetand, in bucla, acordul inscris in santul facut... din neatentie.

Dar tot luptandu-ne nu trebuie sa uitam de frumusetea lumii creeate, caci tot ce este urat e omenesc si divin si tot ce este frumos este divin si omenesc deopotriva!...

Un lucru spart in bucati nu va mai fi niciodata cum a fost. Dar pe noi, cand ne simtim sfaramati, Dumnezeu ne poate replamadi, ne poate readuce speranta, ne poate schimba viata, ne poate trezi constiinta, care uneori mai doarme, si ne poate intoarce sufletele spre fumusetea lumii creeate, pe care credem uneori ca am pierdut-o, fara nadejdea de a o redobandi. 

La Dumnezeu, cu Dumnezeu,  nimic nu e imposibil de indreptat. Pentru ca El este IUBIRE. El zideste, El da viata.

Doamne, nu ne lasa!

Ev Luca 21, 37-38;  22, 1-8

37. Şi ziua era în templu şi învăţa, iar noaptea, ieşind, o petrecea pe muntele ce se cheamă al Măslinilor.
38. Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în templu, ca să-L asculte.

1. Şi se apropia sărbătoarea Azimelor, care se chema Paşti.
2. Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-L omoare; căci se temeau de popor.
3. Şi a intrat satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.
4. Şi, ducându-se, el a vorbit cu arhiereii şi cu căpeteniile oastei, cum să-L dea în mâinile lor.
5. Şi ei s-au bucurat şi s-au învoit să-i dea bani.
6. Şi el a primit şi căuta prilej să-L dea lor, fără ştirea mulţimii.
7. Şi a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paştile.
8. Şi a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: Mergeţi şi ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm.