Z 348

SAPTAMANA ASTA VINE... IARNA

Desi am trecut de mult de idele lui ianuarie, abia acum se anunta pe aici... fulguiri sporadice. 
Lumea insa se ingrozeste, circulatia se incurca... in fine, si aici e valabil dictonul basist : "Iarna nu-i ca vara "! :)

Iar mi-am propus o multime de lucruri si, parca vad, iar nu voi reusi sa fac nici jumatate din ele! 
Se vede treaba ca una e dorinta si alta e... putinta!

Saptamana am incheiat-o cu o aniversare reportata... vizite, cumparaturi, in fine, alergatura si agitatie pozitiva.
Saptamana asta ar trebui sa avem un program mai relaxant.

In materie culinara, am dat o mare lovitura cu 
ardeii  umpluti, vegetarieni!- reteta proprie 

Secrete: 

• ardeii - mari si grasi, in trei culori, ii prajesc in friteuse, dupa care le indepartez coaja; 
• umplutura o fac dintr-o cana de soia granule (tinute in apa, in prealabil) si o cana de orez brun, dunstuite cu ceapa, in ulei de masline, si un cub de supa de legume bio! 
• daca vreti sa devina un fel de mancare sofisticat, "a la Pompppadour", atunci se pun si ceva ciuperci (trufe... in nici un caz,  ca sunt prea scumpe!); 
• sosul, facut din suc de rosii bio, l-am ingrosat cu o ceasca de supa-crema de legume!
• i-am acoperit cu un capac si asa i-am pus in cuptor... (cca 30 min)
• "pour la bonne bouche", i-am aromatizat cu cimbru, si i-am servit cu smantana! DELICIU!

Ev. Marcu 10, 46-52
VINDECAREA ORBULUI DIN IERIHON

În vremea aceea, când ieşeau din Ierihon Iisus, ucenicii Săi şi mul popor, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea jos pe marginea drumului şi cerea milostenie. Şi auzind că este Iisus Nazarineanul, a început el să strige şi să zică: Iisuse, Fiule al lui David, miluieşte-mă! Dar mulţi îl certau, ca să tacă. El însă striga şi mai tare: Fiul lui David, miluieşte-mă! Atunci Iisus s-a oprit şi a zis să-l cheme. Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă. Iar el, lepădându-şi haina, s-a sculat şi a venit la Iisus. Deci l-a întrebat Iisus, zicându-i: ce voieşti să-ţi fac? Iar orbul I-a răspuns: Învăţătorule, să văd. Şi Iisus i-a zis: du-te, credinţa ta te-a mântuit. Şi orbul şi-a căpătat vederea în clipa aceea şi a pornit după Iisus pe drum.

"Spre judecata am venit in lumea aceasta, ca cei care nu vad sa vada, iar cei care vad sa fie orbi“ (In. 9, 39).

Orbul din Ierihon nu este asemenea orbului din nastere. 
El il stie pe Mantuitorul si il numeste "Fiul lui David", striga dupa El, implorand vindecarea! Orbirea lui este doar fizica, ochii sufletului sau fiind vazatori intru credinta. Nevoia lui de vedere era pofta de a-L vedea, in carne si oase, pe cel ce il stia deja a fi Fiul lui Dumnezeu! Si  cel mai frumos lucru pe care l-a vazut, cand ochii i s-au deschis, a fost chipul Mantuitorului! Si a dat slava lui Dumnezeu si l-a urmat pe Hristos! L-a urmat asa cum ar trebui sa facem noi, caci in inima noastra trebuie sa existe dorinta de a fi "in tot locul si in toata vremea" cu Hristos!

Relatia noastra cu Dumnezeu nu trebuie sa fie una pasiva, de asteptare. Da. Dumnezeu ne cunoaste toate nevoile, dar nu ne ajuta cu sila. El asteapta de la noi rugaciunea insistenta!

Perseverenta noastra in rugaciune, in credinta in El si binefacerile Sale.

“Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele pana la sfarsitul veacului“ (Matei 28,20). Asa spune Mantuitorul. 

Numai ca noi nu Il vedem aici, cu ochii nostri. Ca sa-L vedem si sa-L urmam pe Hristos, cu perfecta luciditate, trebuie sa ne deschidem ochii mintii, sa-L rugam neincetat sa ni-i deschida, sa ne permita sa vedem, sa intelegem, sa nu mai fim orbi!

Cu ochii astfel deschisi, putem sa intelegem capcanele lumii acesteia si sa ne ferim de ele, putem sa discernem, sa nu ne pierdem iubirea, ba chiar sa o sporim, sa ne crutam de intuneric.Fericirea si nefericirea sunt lumina si intunericul. Cine cauta lumina nu poate fi nefericit!