ZIUA 350

GANDURI

In zilele cand soarele se lasa acoperit de nori, penumbra diminetilor inourate ma arunca pe taramul gandurilor de tot felul.
Nu. Nu cad in deznadejde ci mai curand in ... melancolie tandra. 
O astfel de zi este cea de azi.

Dupa cum se vede s-au scurs deja 350 de zile de cand numar darul de viata al lui Dumnezeu! Inca un pic si, iata, fac un anisor!

Atunci cand mi s-a dat diagnosticul care adeverea ca am pentru a doua oara un cancer de san, nu am avut nici o panica. Nu o am nici azi. 
Privesc insa inapoi adesea, ca sa vad ce anume am castigat din zilele acestea in care mintea, trupul si sufletul meu au fost in binecuvantata lucrare.

Ce anume am facut eu in acest rastimp?

Pai, mai intai l-am cunoscut pe Domnul cu mult mai bine.

Apoi am invatat sa indur fara sa ma gandesc ca sunt 
pedepsita ci ca sunt miluita, ca mi se da sansa sa ma curat, cu toate ca trupul imi e invadat de otravuri.

Am aflat ca, insotita de credinta, pot sa trec peste incercari asa cum Domnul mergea pe apa!

Am cunoscut puterea rugaciunii comune, forta gandului bun, binefacerile unei prietenii mediate de Dumnezeu.

Si nu in ultimul rand, am trait alaturi de ai mei clipe frumoase, momente speciale, anume puse in cale spre tinere de minte!

Azi m-am trezit cu o tresarire de bucurie. Nu mi se intampla des dar cand mi se intampla stiu ca este ceva trimis anume pentru mine, ca sa dau recunostinta lui Dumnezeu si oamenilor, oamenilor si lui Dumnezeu!

Multumesc si ma plec in ruga spre a recunoaste mangaierea pe care am primit-o si fara de care azi as fi fost altcineva!

Binecuvantat esti, Doamne!
Miluieste-ma!

Ev. Marcu 11, 23-26

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: aveţi credinţă în Dumnezeu, căci adevărat vă spun vouă că cel ce va zice muntelui acestuia, ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce zice se va face, orice va zice el se va face. De aceea vă spun vouă: toate câte cereţi când vă rugaţi, să credeţi că le veţi lua, şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru cel din ceruri să vă ierte vouă greşelile voastre; iar dacă voi nu veţi iertaţi, nici Tatăl vostru cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşelile voastre.

Rugaciunea Domneasca, "Tatal nostru", este cea mai cunoscuta, cea mai rostita dintre rugaciuni.

O spun si cei care cred si cei care cred mai putin, chiar si cei care nu cred... atunci cand dau de greul cel greu!

Cuvantul nu se vede. Rostim cuvinte si nu ne pasa unde merg ele, daca ne vor urma, daca le vom intalni, daca le vom vedea vreodata! Si totusi nici undele telefonului nu le vedem dar exista ...

Ma tem de cuvintele mele negandite, de vorbele spuse la fierbinteala spiritului, la manie ori la nepasare...

Dar cel mai mult ma tem sa nu cumva sa rostesc juramantul din Rugaciunea Domneasca si el sa fie stramb!

" Si ne iarta noua gresealele noastre, precum si noi iertam gresealele gresitilor nostri!!!"

Caci dacă noi nu vom ierta, nici Tatăl nostru cel din ceruri nu ne va ierta nouă greşelile noastre.