Z 349

IARNA ... SE  MAI  AMANA  UN  PIC!

Cum inca nu a venit vifornita, ma simt si eu mai confortabil. Nu de alta dar sa ma vait de frig la - 1 grad... mie mi se pare jenant!

Azi sunt destul de moale, dupa o noapte oarecum scurta...

Incerc sa ma obisnuiesc sa ma gandesc zilnic la cei care m-au ajutat si inca ma ajuta. Sa ma rog pentru ei si sa le port in inima recunostinta.
In stadania de a invata sa iubesc mai mult pe cei ce nu sunt 
carne din carnea mea... este un mic pas!

DOAMNE, AJUTA!


Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu şi, privind toate în jur şi vremea fiind spre seară, a ieşit spre Betania cu cei doisprezece. Şi a doua zi, ieşind ei din Betania, El a flămânzit. Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; şi, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor. Şi, vorbind, i-a zis: De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce. Şi ucenicii Lui ascultau. Şi au venit în Ierusalim. Şi, intrând în templu, a început să dea afară pe cei ce vindeau şi pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat. Şi nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu. Şi-i învăţa şi le spunea: Nu este, oare, scris: "Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile"? Voi însă aţi făcut din ea peşteră de tâlhari. Şi au auzit arhiereii şi cărturarii. Şi căutau cum să-L piardă. Căci se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui. Iar când s-a făcut seară, au ieşit afară din cetate. Dimineaţa, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. Şi Petru, aducându-şi aminte, I-a zis: Învăţătorule, iată smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. Marcu 11, 11-23

Când citim cuvintele pericopei evanghelice de astăzi, despre blestemarea smochinului neroditor şi alungarea negustorilor din Templul din Ierusalim, parcă ne cuprinde un sentiment de dezamăgire. Oare Îl putem vedea pe Mântuitorul blestemând şi apoi punând mâna pe bici şi izgonind din templu pe cei ce făceau negoţ acolo? Să fim cu luare aminte: pedeapsa lui Dumnezeu este un mijloc de a îndrepta lucrurile şi a le aduce în bună rânduială. Putem uşor constata că de smochini neroditori e plină lumea, găsim la tot pasul exemple de nerodire. Cei de la templu doar culegeau „roadele“, speculând buna credinţă a închinătorilor. Atmosfera din templu semăna cu un bazar zgomotos. Deci era nevoie de o vorbă aspră şi de un bici pentru a repune lucrurile pe făgaşul lor firesc. Şi Domnul Hristos a făcut acest lucru! Sfântul Talasie Libianul aşa mărturiseşte: „Precum grădinarul, dacă nu pliveşte buruienile, îneacă legumele, aşa şi mintea, dacă nu curăţeşte gândurile, pierde cunoştinţa adevărului.“

pr C. Paduraru