luni, 30 martie 2015

ULTIMILE DOUA SAPTAMANI ALE POSTULUI

Asa vorbeste Domnul, Rascumparatorul tau, Sfantul lui Israel: "Eu, Domnul Dumnezeul tau, te invat ce este de folos si te calauzesc pe calea pe care trebuie sa mergi! Isaia 48/17

Vremea trece cu viteza ametitoare!
Nu stiu cand s-a scurs timpul!

Imi tot fac liste, imi planific obiective dar... "omul spune... Domnul dispune!"

Iata-ne la doua saptamani DE SARBATOAREA PASTILOR

Inca din vremurile de demult, la catolici, sa postesti inseamna sa renunti la carne si sa mananci... peste, o data pe saptamana - vinerea! 

Asa de puternica este cutuma aceasta, incat si in scoli, la cantina, vinerea se serveste peste. 
Si... cam atat.
Dar sa nu vorbim de altii.
Si pe la noi chestia asta cu postul a inceput sa fie - de la o vreme - un pic perversa, postul devenind o invitatie la suplinire in loc la jertfire.
Totul e de post dar cu gust de... "dulce"!
Pai atunci, daca simti aceeasi placere gastronomica... unde mai e renuntarea?
Apoi postul nu se rezumă la o simplă dietă fără carne!
El este un exerciţiu de înfrânare in fata placerilor noastre, o privatiune a trupului - care trebuie sa simta asta, un exercitiu 
de întărire a voinţei, o formă de pocăinţă şi, implicit, o cale spre mântuire.

Cand eram mici, la vremea postului, 
nici vorba sa avem noi, copiii, alt regim decat restul familiei! Mancam ce se prepara pentru toti!
Din cand in cand ne mai facea bunica cate un ou, dar niciodata in ultimile doua saptamani inaintea sarbatorii pentru care se postea. De Pasti era chiar imposibil!
Tot bunica ne-a invatat si cum sa consideram asta... o jertfa.
Ce insemna asta?

Pai mie, de exemplu, cand eram mica, imi placea sa vorbesc cu vecinii. :)
Bunicul imi pusese o bucata de scandura in parul portii si ma asezam acolo, asteptand trecatorii carora se le dau binete si sa fac conversatie cu ei! Asta am mai spus-o eu cu alte ocazii.

Nu aveam nici jucarii si nici televizor, nici carti de colorat, nici alte distractii. Pana am invatat sa scriu, sa citesc si sa desenez... vorbeam! :)
Si, inainte de Pasti, de exemplu, nu mi se permitea acest lucru. Bunica imi zicea ca nu este frumos sa "clevetim" in post si ca, mai ales daca imi place asta, e bine sa renunt o vreme la aceasta placere, astfel incat sa fie ca un cadou facut Domnului, spre multumire ca suntem sanatosi, eu si ai mei! Domnul avea sa imi primeasca "darul" si sa se bucure!


Pentru ca postul este si o cinstire adusă lui Dumnezeu si el înseamnă şi jertfă, o renunţare de bunăvoie la ceva care îţi este îngăduit dar de care te privezi.
Renunţarea asta este una izvorâtă din recunostinta, iubirea şi respectul pe care îl avem faţă de Creator.
Asta am invatat eu inca de cand eram de-o schioapa!


M-a furat si pe mine lumea, cand am plecat de acasa dar, inainte de Pasti, mi-am cautat mereu o placere la care sa renunt, din respect si iubire pentru Dumnezeu.
Mi s-a parut mereu injust sa ma bucur de sarbatoarea Pastelui fara sa fi renuntat voit, cat de putin, la o placere legata de trupul meu, renuntare pe care sa o inchin Domnului.


Acum intram practic in linie dreapta, ca sa zic asa! Saptamana Floriilor ne pregateste pentru perioada suferintei hristice! 
Bucuria sarbatorii Invierii va fi mult mai savuroasa daca punem si noi un pic de nevointa la umbra Crucii!

Doamne, ajuta-ne sa putem varsa lacrimi in care sa ne spalam spre a fi demni de Suferinta Ta!

Si eu ma gandeam: "Degeaba am muncit, in zadar si fara folos mi-am istovit puterea." Dar dreptul meu este la Domnul, si rasplata mea, la Dumnezeul meu. Isaia 49/4