In vinerea Saptamnii Luminate, numita si Vinerea Scumpă sau Fântăniţa, crestinii ortodocsi sarbatoresc Izvorul Tamaduirii.
Faptul ca in popor se zice Vinerea Scumpă este pentru a pune in contrast aceasta zi cu Vinerea Mare - numita si Neagră sau Seaca) - de dinaintea Paştelui.
Aceasta sarbatoare este o aducere aminte a uneia dintre minunile Maicii Domnului.
Inainte de a fi imparat, Leon cel Mare a intalnit, intr-o padure de la marginea Constantinopolului, un orb, care i-a cerut apa.
Cum el nu avea apa, a privit in jur intelegand ca trebuie sa o caute.
Maica Domnului i s-a aratat atunci lui Leon si i-a spus:
Cum el nu avea apa, a privit in jur intelegand ca trebuie sa o caute.
Maica Domnului i s-a aratat atunci lui Leon si i-a spus:
"Nu este nevoie sa te ostenesti, caci apa este aproape! Patrunde, Leone, mai adanc in aceasta padure si luand cu mainile apa tulbure potoleste setea orbului si apoi unge cu ea ochii lui cei intunecati!"
La indemnul Maicii Domnului, Leon i-a dat orbului sa bea apa dintr-un izvor gasit in apropiere, apoi i-a spalat ochii si orbul s-a vindecat, capatandu-si vederea.
Pentru a-i multumi Maicii Domnului, cand a ajuns imparat, Leon cel Mare a ridicat in apropierea izvorului o biserica unde s-au savarsit apoi multe minuni.
Mai tarziu, se spune ca imparatul Justinian (527-565), care suferea de o boala grea, s-a vindecat dupa ce a baut apa din acest izvor.
In semn de multumire acesta a construit o biserica si mai mare acolo.
Azi izvorul este adapostit de o biserica mica si curata, ca un crin alb, ca o casa de oameni gospodari, in vechiul cartier Vlaherne, din Istanbul.
Istoria acestui loc binecuvantat de Maica Domnului, a biserici zidite aici, este extrem de tulburata, fiind distrusa si reconstruita de foarte multe ori de-a lungul timpului. Si, impotriva tuturor oprelistilor ea exista, adapostind o veche copie a icoanei Maicii Domnului, despre care se spune ca ar fi fost pictata de sf Apostol si Evanghelist Luca!
In 2016, am cautat 2 zile in Istambul aceasta Biserica, asa cum am cautat si azi fotografiile facute atunci!
Bucuria de a o fi gasit, intr-un tarziu, ascunsa printre casele darapanate ale cartierului Vlaherne (unul din cele mai sarace si locuit azi de curzi!) m-a facut sa inteleg bucuria gasirii drahmei de catre vaduva cea saraca, din parabola Mantuitorului!
Si ce pace m-a cuprins!
Doamne, multumesc ca m-ai invrednicit a ajunge sa o vad!
Maica Preacurata, indura-te de noi!
