DUMINICA LUI TOMA , ZIS SI "NECREDINCIOSUL"

Asadar, dupa opt zile de la Inviere, pe cand ucenicii, aflati inca in Ierusalim, erau iarasi impreuna, adunati in casa, Domnul a venit din nou la ei, a intrat inauntru,  trecand deasemeni prin usile incuiate, si le-a spus: Pace voua. 

 
Intalnirea aceasta este relatata doar in Evanghelia dupa Ioan!

Evanghelistul ne spune si ca, de aceasta data, Toma era present.  

Iisus se apropie de el si ii zice: 

Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fii necredincios ci credincios (Ioan 20, 27).

Sf. Apostol Toma poarta de 2000 de ani un pseudonim oarecum nemeritat (acela de Necredincios) dar "Necredinta" sa nu era necredinta in Hristos, in Dumnezeu! Toma a fost poate unul dintre dintre apostolii cei mai "nebuni" dupa Iisus ! 
El nu s-a indoit nici de faptul ca Hristos a inviat! 

Daca s-a indoit, s-a indoit de spusele apostolilor, care fusesera martorii venirii Mantuitorului intr-un anume fel, intr-un trup spiritualizat. 

Caci, trupul lui Hristos, desi viu, pipaibil, purtand inca semnele suferintelor  ...  a putut trece prin zid, prin usile inchise! 

Ceea ce s-a petrecut de fapt cu trupul inviat al Mantuitorului - dar nu si cu celelalte trupuri pe care El le-a readus la viata prin minunile facute -  a fost o spiritualizare totala, o transfigurare produsa gratie energiilor Duhului Sfant.

Daca e vorba aici de o "greseala", aceasta rezida in nevoia lui Toma de a vedea el, cu ochii lui, indoindu-se nu de Inviere ci de cele vazute de ceilalti apostoli. 

Credinta nu creste atat prin minuni cat prin aflarea trairilor spirituale ale altor credinciosi! Ea nu se zdruncina ci se intareste ! 

Credinta nu este neaparat o chestiune de perceptie prin cele 5 simturi. 

Adevarata credinta nu se intemeiaza neaparat pe fapte concrete ci pe certitudini ce-si au originea insa in trairea spirituala, harica. "Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!" 

In viata spirituala aproape totdeauna minunea sau semnul nu preceda credinta ci ii urmeaza! Acesta a fost greseala lui Toma!

Cuvintele Mantuitorului: "Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune coasta Mea si nu fii necredincios, ci credincios" (Ioan 24, 27), nu par foarte magulitoare dar ele au un rost. 

Nu atat pentru Toma cat pentru noi.

Convins de simturi, Toma s-a inchinat imediat Domnului. 

"A răspuns Toma și I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu! "

Aici simtim intreaga dragoste a lui Toma impletita cu cainta sa pentru clipa de indoiala!

 

In acel moment, el a trait si o revelatie cunoscand existenta celor doua firi ale lui Hristos. 

Natura umana, pe care Hristos Si-a asumat-o, nu s-a pierdut prin indumnezeire, ci ea a fost doar... transfigurata. 

Evanghelistul Ioan nu ne spune daca Toma a indraznit pana la urma sa si pipaie coasta strapunsa a lui Hristos, dupa cum a zis catre ceilalti apostoli, insa pare evident ca nu a facut-o!

Indata  ce l-a invrednicit pe Toma sa-L priveasca sub indoitul Sau

chip, de om si de Dumnezeu, Iisus il mustra pentru nevoia sa de a crede vazand, subliniind inca o data ca adevarata credinta nu se intemeiaza pe probe si dovezi concrete: 

Pentru ca M-ai vazut ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut! (Io.24, 29).

Si totusi, indoiala lui Toma nu a fost zadarnica, ci chiar mantuitoare pentru multi, caci, dintre toate aratarile de dupa Inviere, nici una nu a atestat intr-un mod atat de clar faptul ca Hristos era cat se poate de real, prezent in mijlocul ucenicilor,  cu trupul Sau care patimise pe cruce si care, penetrat de energiile Duhului Sfant se transfigurase! Nu venise ca o naluca dematerializata !

Despre Sf. Apostol Toma se stie ca era originar din Galileea. 

Numele de Toma este de fapt un epitet, in aramaica te'oma  

(Didymos, in greaca) inseamnand geaman. 

Sfantul Toma a pornit sa propovaduiasca in niste zone populate de oameni straini de credinta monoteista. 

Se spune ca a mers 7.000 de kilometri pe jos, de la Ierusalim spre Bagdad, in părțile Iranului, ale Afganistanului, Pakistanului și ale Indiei...  

Manat de credința lui profundă, Toma a umblat singur, fără să cunoască nici traiul, nici reperele religioase, nici cultura acestor popoare...  le-a vorbit doar despre Hristos! 

A umblat cu Dumnezeu, cu Hristos!

A cutreierat flămând prin nisipurile deșerturilor iraniene și afgane, a fost bătut, a indurat umilinte de tot felul...

Pentru că i-a convertit pe fiul și pe soția guvernatorului orașului indian Meliapur (Melipur), Sfântul Apostol Toma a fost întemnițat, torturat, și în final, fiind străpuns cu cinci sulițe, el s-a dus la Domnul. 

Moaștele Sfântului Apostol Toma sunt în India, în Ungaria și la Muntele Athos.

In Evul Mediu, el a fost considerat patronul arhitectilor, al zidarilor si al pietrarilor.

Dupa aratarea catre Toma, evangheliile spun ca apostolii au parasit Ierusalimul si s-au intors in Galileea - deoarece acolo le spusese Domnul ca II vor regasi: 

Dupa Invierea Mea voi merge mai inainte de voi in Galileea (Matei 26, 32). 

Mironositelor le poruncise de asemenea: Vestiti fratilor Mei ca sa mearga in Galileea si acolo Ma vor vedea (Matei 28, 10).

Și, după opt zile, ucenicii Lui erau iarăși înăuntru, și Toma era împreună cu ei. Și a venit Iisus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijlocul lor și a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele, și adu mâna ta şi o pune în coasta Mea, și nu fi necredincios, ci credincios!
A răspuns Toma și I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu!

Iisus i-a zis: Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!

Iisus a făcut înaintea ucenicilor Săi și alte minuni, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris ca să credeți că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, viață să aveți în numele Lui. 

Ioan 20, 19-31