Dacă primele trei duminici după Paști ne-am concentrat asupra Învierii lui Hristos, citind fragmente evanghelice care relateaza aratari ale Mantuitorului dupa Invierea Sa, urmatoarele trei duminici va fi vorba despre... apa!
Biserica ne pregătește astfel pentru Cincizecime, apa fiind unul dintre marile simboluri ale Duhului Sfânt.
Un alt lucru demn de luat în seamă este purtarea Domnului, care lucrează în deplină libertate, în afara oricăror convenții și stereotipuri. El, ziditorul a toate, Se găsește în sânul acestei mulțimi de bolnavi, care simbolizează omenirea intreaga sortită morții.
Slăbănogul își spune necazul. Domnul se milostivește și îl vindecă de îndată.
Nici la intrebarea Mantuitorului - "Voieşti să te faci sănătos?" - nu a raspuns cu hotarare ca vrea, ci a inceput sa-si expuna motivele pentru care este inca slabanog: Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea!
Odata sanatos, purtandu-si el insusi patul, este interpelat de mai marii bisericii: "Este zi de sâmbătă şi nu este îngăduit să-ţi iei patul".
Minunea petrecuta la Vitezda, este istorisită doar de Sf. Ioan.
Ioan 5, 1-15
„În vremea aceea era o sărbătoare a iudeilor și Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor era o scăldătoare, care se numea pe evreiește Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăcea mulțime de bolnavi: orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora din când în când în scăldătoare și tulbura apa, și cine intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos de orice boală era cuprins. Și era acolo un om care era bolnav de treizeci și opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând și știind că este așa încă de multă vreme, i-a zis: Voiești să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă! Și îndată omul s-a făcut sănătos, și-a luat patul și umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă și nu este îngăduit să-ți iei patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ți patul tău și umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ți-a zis: Ia-ți patul tău și umblă? Iar cel vindecat nu știa cine este, căci Iisus Se dăduse la o parte din mulțimea care era în acel loc. După aceasta, Iisus l-a aflat în templu și i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău. Atunci, omul a plecat și a spus iudeilor că Iisus este Cel Care l-a făcut sănătos.”
„În vremea aceea era o sărbătoare a iudeilor și Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor era o scăldătoare, care se numea pe evreiește Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăcea mulțime de bolnavi: orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora din când în când în scăldătoare și tulbura apa, și cine intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos de orice boală era cuprins. Și era acolo un om care era bolnav de treizeci și opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând și știind că este așa încă de multă vreme, i-a zis: Voiești să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă! Și îndată omul s-a făcut sănătos, și-a luat patul și umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă și nu este îngăduit să-ți iei patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ți patul tău și umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ți-a zis: Ia-ți patul tău și umblă? Iar cel vindecat nu știa cine este, căci Iisus Se dăduse la o parte din mulțimea care era în acel loc. După aceasta, Iisus l-a aflat în templu și i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău. Atunci, omul a plecat și a spus iudeilor că Iisus este Cel Care l-a făcut sănătos.”
Domnul se afla la începutul vieții sale publice și tocmai „urcă la Ierusalim” pentru o sărbătoare evreiască, probabil cea a Paștelui. Daca se intră în Ierusalim pe la miazănoapte, venind dinspre Galileea, calea care duce la Templu trece pe lângă o scăldătoare numită „scăldătoarea oilor”, care se găsește chiar la nord față de Templu, în locul numit „Vitezda”.
Hristos nu trece niciodată printr-un loc la întâmplare: ci doar prin locuri în care este durere omenească și dorință de vindecare.
Hristos nu trece niciodată printr-un loc la întâmplare: ci doar prin locuri în care este durere omenească și dorință de vindecare.
Această scăldătoare era vestită pentru puterea vindecătoare a apei, fiind înconjurată de „cinci pridvoare”, sprijinită pe coloane, o hală imensă care proteja de soare (sau de ploaie) mulțimea care intra acolo.
In acest loc veneau multi bolnavi care nădăjduiau să afle vindecare.
Sf. Ioan ne explica cum se petreceau lucrurile acolo: "un înger al Domnului se cobora din când în când în scăldătoare și tulbura apa, și cine intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos de orice boală era cuprins ".
Este demn de luat in seamă cele ce se petreceau acolo în raport cu Cincizecimea, căci, o apă stătătoare, care începe să se tulbure dintr-o dată, este o apă mișcată de aer, adică o apă... vie!
Duhul Sfânt are două simboluri: aerul si apa . Atat aerul cat și apa, nu pot fi prinse, precum nici Duhul, și ele sunt esențiale vieții, ca si Duhul cel dătător de viață.
De altfel chiar aceasta este expresia folosită de Hristos pentru a vesti Duhul Sfânt, când vorbește cu femeia samarineancă despre aceeasi tema!
Duhul lucrează în Casa milostivirii, adică în Biserică. El este cel care ne vindecă de toate bolile și neputințele noastre.
Un alt lucru demn de luat în seamă este purtarea Domnului, care lucrează în deplină libertate, în afara oricăror convenții și stereotipuri. El, ziditorul a toate, Se găsește în sânul acestei mulțimi de bolnavi, care simbolizează omenirea intreaga sortită morții.
In mulțimea aceea, El a văzut un om, un slăbănog, paralizat de 38 de ani !
Paralizia reduce omul la o neputință totală, la o dependență completă - o imagine impresionantă a lucrării demonilor care reduc omul la... nimic. Hristos a inteles că acest om nu putea, cu de la sine putere, să atingă apa vindecătoare.
Atunci... apa este cea care vine până la el, în persoana lui Iisus!
Fiecare bolnav din lume poate spera ca Dumnezeu sa ii iasa în cale, sa-L vada și sa Se milostiveasca de el!
Dar Domnul, prin felul Sau de a se purta cu acest nefericit bolnav, ne dă o altă învățătură.
Inceputul dialogului ne uimește: „voiești să te faci sănătos”?, il intreaba.
Nu e vorba aici nici de politețe, nici de conveniență. Toți bolnavii adunați în jurul acelei scăldători voiau să fie vindecați.
Dar cuvântul lui Hristos are o cu totul altă dimensiune.
Este cuvântul Ziditorului către zidirea Sa, cuvânt rostit de Cuvântul lui Dumnezeu!
Citim printre randuri: În deplina libertate ai ajuns asa. Acum, că ai trait această groaznică experiență, vrei să te schimbi? Vrei să te asemeni cu Ziditorul tău sau să-ți duci mai departe roada pacatelor?
Hristos il pune pe om in fata responsabilității sale.
Vindecarea nu este doar o stare de lucruri, ci presupune o deplină prefacere a firii, o "resetare" si, nu in ultimul rand, o asumare, o constientizare.
Mulți ar vrea să fie vindecați, dar fără să-și schimbe cu nimic viața, purtarea, ființa.
În acest caz, vindecarea nu poate fi decât superficială și de scurtă durată, fie chiar si printr-o minune!
De altfel Hristos va spune mai târziu omului vindecat: „Nu mai păcătui, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău.”
Slăbănogul își spune necazul. Domnul se milostivește și îl vindecă de îndată.
Nu doar imaginea simbolică a Duhului Sfânt, apa, pusă în mișcare de înger, e cea care il vindecă pe slăbănog, ci Duhul Sfânt Insuși, prin persoana lui Hristos, Duhul Sfânt care plinește și sfințește firea omenească a lui Iisus.
Într-o clipită, acest bolnav a primit mai mult decât toți bolnavii de la scăldătoarea Vitezda, de când exista ea: vindecarea cea din afară și cea dinlăuntru, dată de Dumnezeu Însuși și nu prin lucrarea unui înger.
Cele ce urmează nu sunt deloc spre lauda neamului omenesc.
Cele ce urmează nu sunt deloc spre lauda neamului omenesc.
Evreii „păzitori ai Templului”, în loc să sară de bucurie văzând că un om a fost vindecat în chip minunat de o boală fără leac, în loc să dea slavă Bunătății dumnezeiești cu lacrimi și suspine, il iau la rost pe slăbănogul vindecat pentru că își purta patul într-o zi de sabat - un semn ca si oamenii pretinsi religiosi pot fi uneori departe de inima lui Dumnezeu !
Omul vindecat răspunde : „Cel care m-a vindecat mi-a spus: ia-ți patul tău și umblă.” - căci Domnul nu mai era acolo. Nici nu i-a spus omului cine era (dar nici acesta nu L-a întrebat!).
Dumnezeu nu Se impune niciodată: Se propune numai. Dar, în primirea darului harului, ne lasă liberi.
Mai târziu, omul vindecat Il regăsește pe Iisus, în Templu (care e aproape de Vitezda) iar Domnul îi dă o învățătură duhovnicească („nu mai păcătui”) arătându-i-Se lui.
Harul îi dă libertatea si curajul să meargă să spună evreilor: Iisus este Cel care m-a vindecat.
Si „evreii căutau încă și mai mult să-l omoare”, cum se spune la versetul 18.
"Ce minunată pregătire pentru venirea Duhului Sfânt!
"Ce minunată pregătire pentru venirea Duhului Sfânt!
Libertatea lui Hristos răspunde libertății Duhului!
Hristos ne-a eliberat de vesnicia morții: a schimbat cursul istoriei omenești.
Dar Duhul ne eliberează lăuntric: ne eliberează de toate barierele noastre lăuntrice, ne îngăduie să legam in noi nevinovăția cu înțelepciunea, adică să devenim oameni desăvârșiți, de „statura lui Hristos”, cum spune Sfântul Pavel." Pr. Noël TANAZACQ (Paris)
Pericopa din Evanghelia dupa Ioan, in care ni se relateaza aceasta minune, suporta o multime de discutii, analizele fiind pe masura pe renumelui acestei Evanghelii, numita si Evanghelia semnelor!
Că slabanogul este ales anume, este evident, intrebarea este insa: "de ce?"
Că slabanogul este ales anume, este evident, intrebarea este insa: "de ce?"
De ce din acea multime , tocmai el va beneficia de un ajutor nesperat?
Poate, intre altele, si pentru ca acesta poseda toate tarele omului cazut, amintindu-ne, prin reactiile lui, chiar de protoparintii nostri! - nu eu am vina...
„Cel care m-a vindecat mi-a spus: ia-ți patul tău și umblă”!
Desi statea acolo de 38 de ani... tot nu avea om!
Desi statea acolo de 38 de ani... tot nu avea om!
Putem considera ca sfarsise prin a accepta cumva!
Daca ne gandim ca slabanogeala este starea omului cazut in pacat, putem spune ca aici ni se prezinta o persoana care se complace pacatului!
Nu si-a facut nici prieteni, nu a strigat dupa ajutor, nu s-a straduit cu nimic sa iasa din starea aceea
Nu si-a facut nici prieteni, nu a strigat dupa ajutor, nu s-a straduit cu nimic sa iasa din starea aceea
de slabanogeala...
Nici la intrebarea Mantuitorului - "Voieşti să te faci sănătos?" - nu a raspuns cu hotarare ca vrea, ci a inceput sa-si expuna motivele pentru care este inca slabanog: Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea!
Cu alte cuvinte, el nu avea nici o vina ca nu reusise sa se vindece - vina era a ... destinului sau nefericit care l-a condamnat sa nu aibe pe nimeni!
Odata sanatos, purtandu-si el insusi patul, este interpelat de mai marii bisericii: "Este zi de sâmbătă şi nu este îngăduit să-ţi iei patul".
Prins cumva in afara legii si intelegand ca e pasibil de pedeapsa, desi fericit, fostul neputincios, de frica, da vina pe Cel care tocmai il vindecase, adica face exact ca Adam, care da vina pe ... Dumnezeu:
Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă.
Ulterior, cand, Mantuitorul il reintalneste si il avertizeaza sa nu mai pacatuiasca, ca sa nu i se intample ceva si mai rau, el intelege Cine l-a vindecat:
Atunci, omul a plecat şi a spus iudeilor că Iisus este Cel Care l-a făcut sănătos.
Exista o carte veche a Bisericii in care se afla povestea slăbănogului din Vitezda.
"Omul acesta se numea Isac Lachedem dar i se mai spune şi evreul rătăcitor.
Povestea spune ca, pe când Mântuitorul mergea cu Crucea în spate pe dealul Golgotei, urmat de mult popor, hulit şi batjocorit, nemâncat şi însetat, obosit de greutatea Crucii, a ajuns în dreptul casei acestui om, pe langa care ducea drumul spre Golgota.
Se spune ca acesta chiar ar fi ieşit la poartă împreună cu vecinii lui. Când L-a vazut, recunoscandu-l, Domnul s-a bucurat şi l-a rugat să-i dea puţină apă, dar omul i-a zis: „Nu-ţi dau apă, mergi de aici!”.
Iisus l-a rugat să-i dea voie macar să stea puţin să se odihnească pe banca de la poarta lui, dar el i-a zis cu asprime: „Nu-ţi dau voie să stai, mergi de aici!” şi L-a imbrancit.
Atunci Domnul Hristos S-a întors către el şi i-a zis:
„De acum încolo să mergi şi tu mereu, până la a doua Mea venire!”
Povestea spune ca, pe când Mântuitorul mergea cu Crucea în spate pe dealul Golgotei, urmat de mult popor, hulit şi batjocorit, nemâncat şi însetat, obosit de greutatea Crucii, a ajuns în dreptul casei acestui om, pe langa care ducea drumul spre Golgota.
Se spune ca acesta chiar ar fi ieşit la poartă împreună cu vecinii lui. Când L-a vazut, recunoscandu-l, Domnul s-a bucurat şi l-a rugat să-i dea puţină apă, dar omul i-a zis: „Nu-ţi dau apă, mergi de aici!”.
Iisus l-a rugat să-i dea voie macar să stea puţin să se odihnească pe banca de la poarta lui, dar el i-a zis cu asprime: „Nu-ţi dau voie să stai, mergi de aici!” şi L-a imbrancit.
Atunci Domnul Hristos S-a întors către el şi i-a zis:
„De acum încolo să mergi şi tu mereu, până la a doua Mea venire!”
Despre acest evreu nerecunoscător, care, evident, se asociase intre timp cu hulitorii Domnului, povestea spune că trăieşte şi astăzi şi umblă neîncetat, străbătând pământul în lung şi-n lat, călătorind fără să i se întâmple ceva. Merge prin pustietăţi, prin jungle, printre animalele sălbatice cele mai periculoase. S-a aruncat chiar în vulcanul Vezuviu, din Italia, dorind să moară, dar nu i s-a întâmplat nimic căci blestemul dumnezeiesc este peste el.
Se spune că si animalele sălbatice vin, îl miros, dar aşa scârbă le este de el, că nici unul nu il atinge.
Si sunt aproape 2000 de ani de cand se spune ca merge şi merge mereu, pe pământ!
Se spune că si animalele sălbatice vin, îl miros, dar aşa scârbă le este de el, că nici unul nu il atinge.
Si sunt aproape 2000 de ani de cand se spune ca merge şi merge mereu, pe pământ!
Evreul rătăcitor nu mai doreşte nici să se facă sănătos, nu mai cere om să-l bage în scăldătoare, ci tot ce vrea, cu toată inima, e să găsească pe cineva care să-l poată omorî, dar nimeni nu poate să-i ia viaţa.
Oamenii fug de el şi toate vietăţile periculose îl ocolesc.
Nici lucrurile neînsufleţite nu-l primesc, ci toate îi vorbesc spunându-i cuvintele pe care i le-a spus Mântuitorul atunci, la poarta casei lui: „Mergi, mergi…!”, iar el va merge până va veni Domnul să judece viii şi morţii.
Oamenii fug de el şi toate vietăţile periculose îl ocolesc.
Nici lucrurile neînsufleţite nu-l primesc, ci toate îi vorbesc spunându-i cuvintele pe care i le-a spus Mântuitorul atunci, la poarta casei lui: „Mergi, mergi…!”, iar el va merge până va veni Domnul să judece viii şi morţii.
Blestemul dumnezeiesc a căzut peste el ca şi peste toţi cărturarii, fariseii şi preoţii cei mai de seamă!"
Duminica binecuvantata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu