Din seara Invierii, timp de 40 de zile - adica pana la Inaltare - Biserica ne propune o rememorare a aratarilor Domnului Hristos, Cel inviat din morti"!
Relatarea evanghelică a Învierii are rolul de a plasa credinţa noastră în spaţiul istoriei şi al oamenilor care au fost martori.
La temelia credinţei noastre stă mărturisirea Învierii lasata noua de Apostolii şi ucenicii care L-au văzut pe Mântuitorul în mijlocul lor, au vorbit cu El şi au atins dumnezeiescul Lui Trup înviat.
Evangheliile ne spun că Mântuitorul Iisus Hristos S-a arătat după Învierea Sa din morţi de patru ori - fie către toţi Apostolii, fie unui grup important dintre aceştia.
Mormântul gol al Domnului este prezentat cu lux de amănunte în Evanghelii (piatra aruncată, locul unde a stat capul lui Iisus, poziţia giulgiurilor), pentru a arăta cititorilor că ceva neprevăzut se întâmplase cu Trupul lui Hristos.
În mod gradual, se arată că mormântul a fost gol pentru că Hristos a înviat din el.
Evangheliile ne spun că Mântuitorul Iisus Hristos S-a arătat după Învierea Sa din morţi de patru ori - fie către toţi Apostolii, fie unui grup important dintre aceştia.
1. Prima arătare, conform Evangheliei s-a făcut imediat după Înviere, când Domnul a venit cu Trupul Său, ridicat din morţi, trecând prin uşile încuiate ale casei in care stăteau zăvorâţi de „frica iudeilor“, şi le-a spus Apostolilor Sai: „Pace Vouă!“ (Ioan 20, 19-31).
2- A doua arătare avut loc la opt zile distanţă şi i-a fost adresata, în special, Apostolului Toma, a cărui indoiala a fost vindecată prin descoperirea rănilor cuielor şi a urmei suliţei din coasta Domnului, semne ale identităţii absolute între Hristos Cel care a fost Răstignit şi Îngropat şi Hristos Cel Înviat.
3- A treia consemnare importantă este arătarea de la Marea Tiberiadei către şapte dintre Apostoli (Ioan 21, 1-14). Aici are loc şi episodul in care Hristos îl reaşază în Apostolie pe Apostolul Petru, care se lepădase de Domnul de trei ori.
4. A patra arătare este consemnată de Sfântul Evanghelist Matei care spune că Domnul S-a arătat Apostolilor în Galileea, pe un munte. Aici se spune că Apostolii s-au închinat Lui şi L-au cinstit (Matei 28, 16-20).
Pe lângă aceste experienţe ale grupului Apostolilor, mai sunt consemnări ale arătării Domnului Hristos către anumite persoane.
Pe lângă aceste experienţe ale grupului Apostolilor, mai sunt consemnări ale arătării Domnului Hristos către anumite persoane.
Astfel, în Ziua Învierii, Domnul S-a arătat
- Mariei Magdalena,
- in fata a doi ucenici care călătoreau de la Ierusalim la Emaus,
- către Petru, singur,
- către cei unsprezece Apostoli, în foişorul unde a avut loc Cina
cea de Taină (Luca 24, 12- 53).
Despre arătarea Domnului către Petru găsim informaţii în cea mai veche consemnare nou-testamentară a Învierii: textul de la I Corinteni cap. 15.
Preluând probabil o tradiţie a Sfântului Evanghelist Luca, Sfântul Apostol Pavel spune că „Domnul S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece“ (1 Corinteni 15, 5), Chefa fiind traducerea numelui lui Petru!
Se pare că Pavel a cunoscut această mărturie din însăşi gura Sfântului Petru, pentru că el spune că, după convertirea lui la credinţă, a venit la Iersulim pentru a-l vedea pe marele Apostol (Gal. 1, 18).
Mormântul gol al Domnului este prezentat cu lux de amănunte în Evanghelii (piatra aruncată, locul unde a stat capul lui Iisus, poziţia giulgiurilor), pentru a arăta cititorilor că ceva neprevăzut se întâmplase cu Trupul lui Hristos.
Era necesar să vină şi o interpretare a acestor fapte.
Maria Magdalena este prima care oferă o posibilă interpretare a mormântului gol spunând: „Au luat pe Domnul din mormânt, şi noi nu ştim unde L-au pus“ (Ioan 20, 2).
Faptul că mormântul a fost găsit gol „în prima zi a săptămânii“, după Răstignirea şi Învierea Domnului, este recunoscut în mod universal ca un fapt istoric. Şi reprezentanţii iudeilor au luat în considerare existenţa mormântului gol al Domnului.
In Evanghelia dupa Matei 28, 11-29 se arată că mai-marii poporului evreu au plătit pe soldaţii romani să spună că Trupul Domnului a fost furat de ucenici. Dezinformarea s-a practicat din cele mai vechi timpuri!vremuri
Prezenţa îngerilor în mormântul Domnului, consemnată de toţi cei patru Evanghelişti, ne arată că o explicaţie naturală nu poate acoperi misterul mormântului gol!
Cele dintai persoane care au primit vestea Învierii Domnului au fost Femeile Mironosiţe (purtătoare de mir).
Îngerul Domnului este cel care descoperă taina mormântului gol: „Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo Îl veţi vedea, după cum v-a spus“ (Marcu 16, 6-7).
În mod gradual, se arată că mormântul a fost gol pentru că Hristos a înviat din el.
Învierea este răsăritul unei noi creaţii şi „omorârea morţii“!
Fiecare Evanghelie acordă cel puţin un capitol (Ioan are chiar două) în care sunt consemnate arătările Domnului către ucenii Săi, bărbaţi şi femei.
Ele sunt, de regulă, copleşitoare pentru Apostoli şi putem vedea diferitele reacţii ale lor:
- bucurie - „Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul“ (Ioan 20, 20);
- îndoială, cinstire, închinare: „Şi văzându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră“ (Matei 28, 17).
- La Sfântul Luca se foloseşte paradoxala afirmaţie „necrezând de bucurie“: „Şi zicând acestea, le-a arătat mâi-nile şi picioarele Sale. Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare?“ (Luca 24, 40-41).
Sunt consemnate şi atitudini contrare ale Apostolilor care nu L-au recunoscut pe Domnul, ce pot fi explicate numai de marea si profunda taină a Învierii, care nu poate fi cunoscută pe deplin cu mintea ci doar acceptată prin credinţă, evlavie şi cinstire.
Dincolo de aceste neputinţe omeneşti regăsite în reacţia iniţială a ucenicilor, Apostolii şi cei împreună cu ei au fost absolut convinşi că Hristos a Înviat din morţi şi că, din acel moment, Îl pot cinsti ca Domn şi Dumnezeu (Ioan 20, 28).
Este aproape imposibil să înţelegem experienţa primilor ucenici.
Învierea lui Hristos a fost şi rămâne o taină fără precedent şi eminamente eshatologică, si vom cunoaşte şi noi ce înseamnă aceasta la Învierea cea de obşte.
Relatările evanghelice ale Învierii Domnului realizează în egală măsură o continuitate şi o discontinuitate!
Relatările evanghelice ale Învierii Domnului realizează în egală măsură o continuitate şi o discontinuitate!
Pe de o parte, Hristos Cel Răstignit şi Îngropat a Înviat din morţi: „Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit?“; iar credinţa este născută din vederea rănilor Lui (Ioan 20; 20,17). Domnul le arată veridicitatea Trupului Său atunci când mănâncă după Înviere cu Ucenicii Săi (Luca 24, 42).
Pe de altă parte, există mai multe elemente care denotă discontinuitatea, adică Hristos Cel Înviat este o Persoană care a trecut într-o nouă formă de existenţă ce poate fi denumită „cerească“, „eshatologică“ sau „împărătească“:
El apare şi dispare din faţa Ucenicilor Săi după cum voieşte;
trece cu Trupul înviat prin uşile închise (Ioan 20, 19; Luca 24, 31).
Sfântul Evanghelist Marcu spune că „S-a arătat în alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la o ţarină“ (Marcu 16, 12).
Legătura dintre continuitate şi dis-continuitate în relatările despre Hristos Cel Înviat are rolul de a ne arăta că Învierea lui Hristos din morţi nu a fost o resuscitare a unui trup mort, o reanimare a vieţii într-un om care murise, ci transfigurarea totală a Mântuitorului, al Cărui Trup înviat nu se mai înscrie în ordinea lumească.
Hristos S-a ridicat din morţi la o viaţă veşnică şi fără de stricăciune: „Ştiind că Hristos, înviat din morţi, nu mai moare. Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui“ (Romani 6, 9).
De aceea afirmaţia că Hristos S-a ridicat cu trupul din mormânt este pe deplin evanghelică.
Învierea trupeasca a Domnului ridica un pic valul, ajutandu-ne sa intelegem cat de cat taina Trupului duhovnicesc sau spiritual al lui Hristos care, deşi era un trup adevărat, era totusi transformat de harul Sfântului Duh (cf. I Cor. 15, 42-50)!
Este foarte important să ştim că începutul văzut al Bisericii şi al propovăduirii Evangheliei stă sub influenţa binefăcătoare a arătărilor Domnului Înviat, după cum ne spune şi Sfântul Evanghelist Luca: „Cărora S-a şi înfăţişat pe Sine viu după patima Sa prin multe semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile şi vorbind cele despre împărăţia lui Dumnezeu“ (Fapte 1, 3).
Idei preluate si prelucrate dupa un text al lui Marius Nedelcu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu