INTRE INALTARE SI RUSALII

DUMINICA A VI A DUPA PASTI
(a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic)
Ioan. 17, 1-13
În vremea aceea Iisus, ridi­cân­du-Şi ochii către cer, a zis: Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească, pre­cum I-ai dat stăpânire pes­te tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Şi a­ceas­ta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, sin­gu­rul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai tri­mis. Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe ca­re Mi l-ai dat să-l fac l-am să­vâr­şit. Şi acum, preaslăveş­te-Mă Tu, Părinte, la Tine În­suţi, cu slava pe care am a­vut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cu­nos­cut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine, căci cu­vin­tele pe care Mi le-ai dat, Eu le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu ade­vă­rat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pen­tru lume Mă rog, ci pen­tru cei pe care Mi i-ai dat, că ei sunt ai Tăi. Şi toate ale Me­le sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am prea­slă­vit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine, Părinte Sfin­te, păzeşte-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât numai fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum vin la Tine şi pe acestea le grăiesc în lume, pentru ca bucuria Mea să o aibă deplină în ei.

Rugaciunea adresata de Iisus lui Dumnezeu Tatal in Gradina Ghetimani este nu numai impresionanta ci si de o profunzime teolo­gi­că extraordinară!

Sfântul Chiril al Ale­xan­driei, de pildă, consideră că în Ioan 17, "Iisus Se roagă ca ar­hi­e­reu, mijlocind pentru popor. În rugăciunea Sa, Hristos a­ra­tă ascultarea Sa deplină şi uni­ta­­tea Sa cu Tatăl, alegerea u­ce­ni­cilor din lume, misiunea lor şi u­nitatea lor în dragoste, unitate înte­me­­iată pe comuniunea de iubi­re cu Hristos şi cu Tatăl."

Sfântul Chi­ril mai notează: „Iar că o cunoaştere care constă dintr-o simplă teorie e declarată de scri­erile Sfinţilor (de Scripturi) ne­folositoare, poţi înţelege şi din următoarele. A spus unul din­tre Sfinţii ucenici: Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cu­tremură (Iacov 2, 19). Ce vom zice deci faţă de acestea? Cum va adeveri deci Hristos, spu­nând că a avea viaţa veş­ni­că înseamnă a cunoaşte pe U­nul şi adevăratul Dumnezeu şi, îm­preună cu El, pe Fiul? So­co­tesc că trebuie să spunem despre cuvântul Mântuitorului că es­te cu siguranţă adevărat, căci cunoaşterea e viaţă, fiind­că naşte (în noi) puterea tainei şi aduce împărtăşirea de bi­ne­cu­vântarea tainică, prin care ne unim cu Cuvântul viu şi de via­ţă făcător“.

Cunoaşterea lui Dumnezeu este experiere a lui Dumnezeu, cum spune pr Dumitru Staniloaie.
Adica aceasta cunoastere nu este doar o simpla experienta - fie ea si revelata!
Ceea ce am primit noi prin Dumnezeiasca Intrupare nu este doar o invatatura despre iubirea lui Dumnezeu, care se revela in Fiul si nici despre Dumnezeu cel Intreit Sfant, ci cu mult mai mult, caci prin aceasta cu­noaş­te­re se produce o întâlnire, prin care traim o anume ex­perienţă duhovnicească, care ne mijloceste intrarea in co­mu­­niune cu Dumnezeu.
Este asadar o cunoaştere prin par­ti­­cipare, efectiva, şi nu doar u­na teoretică.

Cunosc un francez, nebotezat, care mi-a spus ca el nu are nevoie de Dumnezeu ca sa fie moral.
Fraza aceasta m-a facut sa inteleg cat de periculoasa este gandire potrivit careia crestinismul este redus la o terapie a moralei!

Exista o anume taina in iconomia mântui­rii lumii, taina care rezida nu numai din minunea Înomenirii lui Dumnezeu şi în revelaţie, ci în unirea noastra tainica, constanta si permanenta, cu Hristos si a Lui cu fiecare suflet ca­re doreşte să-L primească.
EL este Calea, dar calea aceasta nu este una oarecare, exterioara noua, ci este o impreuna lucrare, un drum duhovnicesc pe care il strabatem impreuna cu Hristos si El il stabate impreuna cu noi - noi cei liberi sa Il alegem ca Lumina!

Prin Inaltare, Hristos nu va parasi lumea ci ne invita la o deplina cumuniune si iubire cu EL spre a fi toti UNA!
Asta este Biserica! Ea ne propune sa nu ne limitam la simpla cunoastere biblica despre Hristos!
Credin­ţa creştină nu este doar Biblie, istorie si nici chiar teologie! In sens biblic, sun­tem chemaţi la o cunoaş­tere mai adâncă, prin participare, prin experiere directă şi personala!