Toate câte are Tatăl ale Mele sunt;
de aceea am zis că din al Meu ia şi vă vesteşte vouă. Puţin şi nu Mă
veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea, pentru că Eu Mă duc la
Tatăl. Deci unii dintre ucenicii Lui ziceau între ei: Ce este aceasta
ce ne spune: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi
vedea, şi că Mă duc la Tatăl? Deci ziceau: Ce este aceasta ce zice:
Puţin? Nu ştim ce zice. Şi a cunoscut Iisus că voiau să-L întrebe şi
le-a zis: Despre aceasta vă întrebaţi între voi, că am zis: Puţin şi nu
Mă veţi mai vedea şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea? Adevărat, adevărat
zic vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura.
Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar
după ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru
bucuria că s-a născut om în lume. Deci şi voi acum sunteţi trişti, dar
iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră
nimeni nu o va lua de la voi. Şi în ziua aceea nu Mă veţi întreba nimic.
Adevărat, adevărat zic vouă: Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu
El vă va da. Ioan 16, 15-23
Evident este usor sa descifram astazi mesajul Domnului Iisus, insa ucenicilor nu le-a fost usor!
Ce a urmat acestei discutii stim: dupa tradare, aveau sa vina chinurile sale cand, cei ce-L voiau disparut din peisaj, aveau sa exulte de bucurie, in timp ce ucenicii, femeile si Mama Sa aveau sa se intristeze cumplit.
Dar bucuria ce a urmat la ceasul invierii, al inaltarii si emotia ce avea sa-i cuprinda pe toti, transformandu-i in mod minunat, la ceasul pogorarii Duhului Sfant aveau sa fie imense!
Desi s-a ridicat la Ceruri si sta de-a Dreapta Tatalui, Mantuitorul S-a lasat aici, pe pamant, pe Sine!
Zilnic trupul Lui se frange si ni se daruieste prin Sfintele Taine!
Sa nu stam asadar departe de aceasta ofranda prin care El ramane in veci in noi, cu noi!