CUVANTUL ASCUNS

Dar intelegem cuvantul acesta, ca sa incolteasca si sa-i simtim viata? Gasim noi energia cuvantului, adevarul  cuprins in el, ca in clipa in care, de exemplu, ne gasim in fata starii de  lacomie, sa ne vina in minte cuvintele lui Dumnezeu, astfel incat sa putem constientiza ca de fapt nu ne mai e foame dar totusi continuam sa mancam ca niste lacomi ce suntem?

Cine nu a trait dezamagirea de "dupa", cea care urmeza pacatului?  Sa dam un exemplu mai putin rusinos....  tot din sfera gastronomica, cum ar fi  dezamagirea de a constata ca mancarea in plus nu mi-a facut  atat de rau incat am ajuns la greata. 

Tot ce este material este perisabil, are un termen de expirare, doar pofta omului nu are termen, nu are limita. 
De ce? 
Pentru ca omul nu este numai un animal. Pana la urma cand ceva in om pofteste, este un semn ca el poate pofti cu aceeasi patima si  vesnicia! 
Este ceva in om care nu se satura si nu se odihneste decat in nemarginirea lui Dumnezeu!

Daca in mine poate incolti acel cuvant, pe care sa il simt ca fiind lucrul catre care nazuieste pofta mea, atunci  pofta nu mai este acea pofta in sens negativ, distructiva, si tocmai atunci,  din lacom pot devini virtuos. 

"Sfintii au trait cu bucurie in cuvantul lui Dumnezeu, s-au nevoit cu bucurie, s-au indulcit de posturi si de vieti aspre. Dar nu viata aspra ii indulcea, ci puterea harului."

Omul mai pazeste cuvantul lui Dumnezeu? 
Trebuie sa constientizam: cuvantul pe care-l pazesc eu, pe mine ma pazeste si ma duce mai departe, pana la a ajunge a mosteni Imparatia Cerurilor. 
Imparatia Cerurilor nu este in trup si sange, in mancari si nici macar in infranari: Ea este Imparatia Duhului. 
Apostolul Pavel  scria : "Ochi n-au vazut si urechi n-au auzit, si nu s-a suit la inima omului ce a pregatit Dumnezeu celor care-L iubesc pe El." 
Daca ochii n-au vazut si urechile n-au auzit si daca n-a intrat in inima omului cele pregatite de Dumnezeu noua, cum putem noi sa mergem catre acestea pe care nu le vedem si nu le auzim? Cum vom putea sa le intelegem?
Tocmai cultivand Cuvantul pe care, insistand, Duhul ni-l va revela!

Cultura Cuvantului ne conduce tocmai catre acest Ceva nevazut, neauzit, neinchipuit de om . 
Cuvantul lui Dumnezeu vine din Imparatia Cerurilor, si nu numai ca ne pazeste de toate relele si ispitele, dar ne si duce catre Ea!

În vremea aceea, luând Iisus la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, a zis către ei: Iată, ne suim la Ierusalim și se vor împlini toate cele scrise de proroci despre Fiul Omului. Căci va fi dat păgânilor și va fi batjocorit și va fi ocărât și scuipat. Și, după ce Îl vor biciui, Îl vor ucide, dar a treia zi va învia. 

Ei însă n-au priceput nimic din acestea, căci cuvântul acesta era ascuns pentru ei și nu înțelegeau cele spuse de Iisus.” 

LUCA 18, 31-34