Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?

E o  intrebare izvorata dintr-o neliniste!

In Evanghelia de azi aflam raspunsul! 

Discutia Mantuitorului cu tanarul bogat si credincios - pe care o regasim in evangheliile sinoptice : Marcu 10, 17 - 27,  Matei 19:16-22, Luca 18:18-23 -  este socotita una esentiala si de referinta pentru cei ce vor sa se retraga in manastire. 

In mod evident, intrarea in viata monahala implica detasarea de toate cele  ale lumii si imbratisarea totala a unei existente in si cu Hristos, scopul final fiind dobandirea mantuirii personale.

Dar telul vietii tuturor crestinilor - fie ei monahi sau nu - este mantuirea! Ea este cheia intrarii in Imparatia lui Dumnezeu, acolo unde viata este vesnica! 
Si noi, in zbuciumul asta cotidian pare sa uitam asta.   

Ne zdrobim sa cerem in continuu de la Dumnezeu reusite lumesti cand, de fapt ar trebui sa-I cerem puterea si protectia necesare pentru a respecta regulile Lui, acele norme care ne pot "califica" pentru intrarea in Imparatia Sa!

Analizand dialogul Mantuitorului cu tanarul bogat  - care vrea sa stie care sunt conditiile necesare pentru a dobandi viata vesnica  - putem reflecta la cateva idei extrem de importante.

• In fata tanarului se afla insusi Dumnezeu si nu un simplu Invatator de Lege!
• Apoi,  nu respectarea formala a legilor lui Dumnezeu ne este ceruta! Si aici e loc de comentariu.

In sarguinata implinirii normelor, scapam adesea esentialul! Si esentialul este iubirea pentru ceilalti!
Pentru asta a venit Dumnezeu printre noi!

Preocuparea de a ne mantui personal trebuie sa treaca de egoismul nostru si sa ne desavarsim in iubire!
"Un lucru îți mai lipsește: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor și vei avea comoară în cer; și apoi, luând crucea, vino și urmează Mie." 

• Ni se spune ca tanarul s-a intristat. Dar nu as zice ca motivul intristarii a fost acela ca era bogat si tinea la bogatii - Scriptura ne spune dealtfel ca tanarul a urmat sfatul Mantuitorului si in final chiar s-a numarat intre apostolii Lui!  Eu cred ca tristetea lui a venit din aceea ca  se astepta sa fie laudat pentru performanta sa de a fi respectat inca din copilarie poruncile lui Dumnezeu. Intre porunci, desi nu este trecuta, smerenia este totusi subanteleasa!

• Mantuitorul profita de ocazie si face remarca ca putini bogati se mantuiesc! Asta pentru ca bogatia in sine poate deveni un obstacol in calea mantuirii in masura in care ea il tine pe om legat de altceva decat de Dumnezeu! Apoi, prin desfatarile ce decurg din ea, il impinge pe om spre pacat !

• Dar, daca ni s-a parut greu, aproape chiar imposibil de sperat la mantuire...  totusi nimic nu este pierdut.  Mantuitorul nu ne lasa sa deznadajduim.  El ne asigura ca la Dumnezeu orice este cu putinta! Nici un efort al nostru de a ne apropia de Dumnezeu, de a obtine mantuirea, nu este insa in zadar! Totul conteaza, totul se rasplateste si nimic nu va fi uitat! 

„În vremea aceea, ieșind Iisus în drum ca să plece, a alergat cineva către El și, îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba: Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? Iar Iisus i-a răspuns: 

De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât singur Dumnezeu. Știi poruncile: «Să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, să nu înșeli pe nimeni, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta». Iar el I-a zis: 

Învățătorule, acestea toate le-am păzit din tinerețile mele. Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: 

Un lucru îți mai lipsește: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor și vei avea comoară în cer; și apoi, luând crucea, vino și urmează Mie. Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, căci avea multe bogății. Și Iisus, uitându-Se în jur, a zis către ucenicii Săi: Cât de greu vor intra cei bogați în Împărăția lui Dumnezeu! Iar ucenicii erau uimiți de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăși, le-a zis: Fiilor, cât de greu este celor ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alții: Și cine poate să se mântuiască? Iisus, privind la ei, le-a zis: 

La oameni aceasta e cu neputință, dar nu la Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putință.” MARCU 10, 17 - 27