sâmbătă, 12 ianuarie 2019

DREPTATEA

este un deziderat omenesc firesc. 
Dar dreptatea omenească nu e aceeași cu dreptatea lui Dumnezeu! Din nefericire pentru oameni!

Dumnezeu a pus în om conștiința, adică conștiența binelui și a răului. Orice om, fie el cât de păcătos, dacă este întreg la minte, știe când a făcut un rău că este...rău!

In ce privește dreptatea...

În Vechiul Testament, legea talionului era socotită o expresie a dreptăţii ”ochi pentru ochi și dinte pentru dinte!” în timp ce în Noul Testament această lege a fost înlocuită cu iubirea creştină, cea care desăvârşeşte dreptatea.

În Sfânta Scriptură, dreptatea are adesea înţelesul de sfinţenie: „De nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor” (Mt. 5, 20). 


Dreptatea lui Dumnezeu este dragoste, răbdare şi toleranțăţă, în timp ce dreptatea şi judecata omenească sunt nedrepte.


Dragosteanu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă“ (1 Cor. 13, 6-7). 



„Zis-a Domnul pilda aceasta: Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de om nu se rușina. Și era în cetatea aceea o văduvă care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate față de potrivnicul meu. Și un timp n-a voit, dar după aceasta, a zis întru sine: Deși de Dumnezeu nu mă tem și de om nu mă rușinez, totuși, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate ca să nu vină mereu să mă supere. Și a zis Domnul: Auziți ce spune judecătorul cel nedrept? Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleșilor Săi care strigă către El ziua și noaptea și pentru care El rabdă îndelung? Zic vouă că le va face dreptate în curând.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu