SFANTUL IOAN - DASCALUL POCAINTEI

Azi il preamarim pe Sf Ioan Botezatorul, personaj biblic foarte iubit de crestini!

Iainte-mergatorul si Botezatorul Domnului este considerat dascalul pocaintei, sfesnicul Luminii! Este cel careL-a marturisit pe Hristos!

Pocaiti-va, striga el! 

Dealtfel notiune de pocainta ii apartine!
Pocainta clamata de Ioan inseamna indreptarea greselii insotita de adanca parere de rau! Asta implica detasarea de pacat.

Pentru noi, romanii, cuvantul de "pocait" face adesea referire la cei iesiti din biserica ortodoxa, protestantii, si are cel mai adesea sens peiorativ ! 

În realitate, pocăinţa este o stare pe care orice om care se declară creştin, indiferent de confesiune, ar trebui să o experimenteze. Termenul de „pocăinţă” vine din grecescul „metanoia” şi înseamnă schimbarea modului de gândire, înnoirea minţii. „Pocăinţa este una din cele şapte taine ale Bisericii Ortodoxe şi se referă în primul rând la recunoaşterea păcatelor săvârşite, părerea de rău pentru acestea şi hotărârea de a nu le mai săvârşi. Practic acest lucru se realizează în Biserică prin taina spovedaniei, când omul merge la biserică pentru a-şi mărturisi păcatele şi pentru a încerca să îşi îndrepte viaţa în adevăratul sens al cuvântului. Ar trebui ca după acest moment al pocăinţei, omul să îşi schimbe viaţa, să devină un om mai apropiat de Dumnezeu, mai împăcat cu sine, cu ceilalţi şi mai înclinat spre a săvârşi binele”, a explicat preotul ortodox de la Mitropolia Banatului, Zaharia Pereş.

Citeste mai mult: adev.ro/pbcthn

Dar sa analizam un pic termenii.


Pocainta

• "În ebraica biblică, pocăinţa este reprezentată prin două verbe: שוב shuv (a întoarce sau repara), ideea de pocăinţă; şi נח  nicham (a avea păreri de rău).

• În Noul Testament, "pocăinţă" este tradus prin cuvântul grecesc metanoia (μετάνοια), care inseamna  "după/în spatele gândului cuiva"; este un cuvânt compus din prepoziţia "meta" (după, cu), şi verbul "noeo" (a percepe, a gândi, rezultatul perceperii, observării). În acest cuvânt compus, prepoziţia combină două sensuri, al timpului şi al schimbării, ceea ce face ca să se poată traduce atât prin "după" cât şi prin "diferit"; astfel, cuvântul metanoia s-ar putea traduce prin : "a gândi diferit după". Metanoia este astfel, o răzgândire însoţită de regret şi o schimbare de comportament, "schimbare a minţii şi inimii", sau, "schimbare de conştiinţă".

Dar ce inseamna pacat? 

• In limba ebraică, termenul este redat prin cuvântul [hattat] care înseamnă îndepărtarea de la scop, abaterea de la țintă – în cazul nostru de la Dumnezeu și Împărăția Sa.

• In limba greacă întâlnim cuvântul amartia, care înseamnă eșec, neatingerea țintei, a rostului și a scopului, deplasare într-o direcție greșită, precum șipăcat, eroare, greșeală, defect, rătăcire; 

• In limba latină găsim de asemenea termenul peccatum, care are un înțeles mai larg, însemnând greșeală, poticnire, vină, faptă culpabilă, ticăloșie. 

• Si in limba română, cuvântul păcat are mai multe sensuri, dintre ele predominând sensul moral-religios. Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, păcatul este „o încălcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti; fărădelege, greşeală, vină”.

• Sfânta Scriptură defineste pacatul ca ceva negativ, lucrare a celui rău, neascultare, încălcare a legii, nedreptate, ofensă adusă lui Dumnezeu și semenilor, apoi ca un act îngrozitor de răzvrătire și chiar de idolatrie (în sensul că omul nu slujește lui Dumnezeu – Creatorul, Mântuitorul și Proniatorul, ci hidosului diavol și lumii păcătoase, ajungând chiar ca el să se proslăvească pe sine în locul lui Dumnezeu - In. 12, 43). 

• Cea mai clară definiţie a păcatului o găsim în Epistola întâia a Sfântului Evanghelist Ioan, unde păcatul înseamnă fărădelege, nelegiuire. „Oricine făptuieşte păcatul săvârşeşte călcarea legii” (Ioan 3, 4).

• Conform învăţăturii Bisericii Răsăritene, păcatul este o încălcare cu ştiinţă şi voință liberă, prin gând, cuvânt sau faptă a voii sau poruncilor lui Dumnezeu, fiind şi o boală care atrage după sine moartea sufletului. 

Păcatul este deci o încălcare a voinţei lui Dumnezeu, a legilor eterne date de El în conştiinţa noastră şi în Revelaţie. (ratarea tintei care este unirea cu Dumnezeu, potolirea Dorului de El! - np)

Păcatul (...)  este fructul libertăţii morale, greşeala neascultării, răzvrătire împotriva lui Dumnezeu şi a ordinii preconizate de El. 
Sfântul Antonie cel Mare (in Învăţături despre viaţa morală, 60) menționează că păcatul este o lucrare contra firii: nu cele ce se fac după fire sunt păcate, ci cele rele după alegerea cu voia. Deci, nu e păcat a mânca, ci a mânca nemulţumind, fără cuviinţă şi fără înfrânar" (Doxologia)
Pr. Sofronie Saharov defineste pacatul ca fiind intoarcerea in nefiinta, adica moartea sufletului! 

Da-ne, Sfinte Ioane, puterea de a  trai starea de pocainta si a-L regasi astfel pe Dumnezeu in Treime si a ne odihni in bratele Sale! 

„În vremea aceea a văzut Ioan pe Iisus venind către el și a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii. Acesta este Cel despre Care eu am zis: După mine vine un bărbat, Care a fost înainte de mine, fiindcă mai înainte de mine era, și eu nu-L știam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă. Și a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel, și a rămas peste Dânsul! Și eu nu-L cunoșteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se și rămânând peste El, Acela este Cel Care botează cu Duh Sfânt. 
Și eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.”
Ioan, 1, 29-34