În vremea aceea a venit Iisus din Galileea la Iordan, către Ioan, ca
să fie botezat de el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuință să
fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine? Și răspunzând, Iisus a zis către
el: Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea.
Atunci L-a lăsat.
Iar după ce S-a botezat Iisus, în clipa când ieșea din
apă, îndată cerurile s-au deschis și Ioan a văzut Duhul lui Dumnezeu
pogorându-Se ca un porumbel și venind peste El. Și iată, un glas din
ceruri care a zis:
Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am
binevoit.
Matei 3, 13-17
Dacă în Vechiul Testament intalnim aratarea lui Dumnezeu-Tatal in persoana, în cadrul evenimentului inscris in Noul Testament, cel al Botezului Domnului, ni se revelează Sfânta Treime Insasi!
Glasul Tatălui mărturisește din cer filiația Logosului Întrupat, iar Duhul Sfânt este văzut în chipul porumbelului, deasupra Fiului.
Acesta este motivul pentru care praznicul Botezului se mai numestr și Teofanie - adica arătarea lui Dumnezeu, dar si Epifania, adică descoperire sau arătare, strălucire a slavei dumnezeiești.
Intr-o Omilie la acest praznic Sfântul Ioan Gură de Aur, zice:
„... ziua
de azi este ziua în care (Hristos - n.n.) S-a botezat, în care a sfinţit
firea apelor. De aceea, la sărbătoarea aceasta, la miezul nopţii, toţi
iau apă şi o duc acasă şi o păstrează tot anul, căci astăzi au fost
sfinţite toate apele; şi minunea e vădită: apa aceasta nu se strică cu
trecerea timpului, apa aceasta scoasă astăzi rămâne limpede şi proaspătă
un an, doi şi adeseori chiar mulți ani şi după atâta vreme se ia la
întrecere cu apa adusă acum de la izvor”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu