Din Duminica Vameşului şi a Fariseului, în Biserica Ortodoxă incepe timpul liturgic al Triodului, o perioadă de trei saptamani, inainte de intrarea in Postul Mare, Postul Sfintelor Paști, de şase săptămâni, şi săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului.
„Prima duminică a Triodului este treapta de bază a urcuşului duhovnicesc spre Înviere prin rugăciunea smerită”, un timp de rugăciune mai intensă, de ascultare mai atentă a Sfintei Scripturi, o perioadă de pocăinţă şi de spovedanie, de împărtăşire euharistică mai deasă şi de milostenie mai multă arătată celor aflaţi în nevoi.
Înainte de inceputul Postului Mare, Biserica a rânduit patru duminici pregătitoare, care ne ajuta sa ne reamintim ca pentru înnoirea vieţii noastre sufleteşti sunt esenţiale patru lucrări mari : rugăciunea smerită, pocăinţa sinceră, milostenia şi înfrânarea (postirea)”.
Vorbind despre rugaciune, trebuie fixat bine in mintea noastra ca nu orice rugăciune este primită de Dumnezeu, „ci numai rugăciunea smerită, făcută întru umilinţă - caci «Oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa» (Luca 18, 14).
Cu alte cuvinte, rugăciunea primita este aceea rugăciunea făcută cu smerenie, recunoscându-ne propriile limite, neputintele şi greşelile.
Ce ne împiedică să ne apropiem de Dumnezeu este tocmai rugăciunea făcută cu mândrie, cu laudă de sine şi supra-apreciere”
Prima treapta de urcare spre Domnul este smerenia!
Sa cultivăm in noi asadar smerenia vameşului, dezvaluita noua de rugaciunea acestuia!
In Prima saptamana a Triodului se citesc texte legate de semnele venirii lui Dumnezeu.
Cuvintele rostite de Hristos sunt adevarate lumini aprinse în întunericul acestei lumi.
Cuvintele oamenilor, oricat de intelepti ar fi, ajung sa fie contrazise de altii , disparand in timpul ce trece. Chiar şi o adiere neînsemnată e în stare să le stingă. "Dar nici pe pământ, nici în cosmos, nu se află vreo furtună care ar putea stinge lumina lui Hristos. De aceea, numai El a putut spune ceea ce, niciodată, nimeni altul dintre muritori nu a îndrăznit să spună: „Cerul şi pământul vor trece dar cuvintele mele nu vor trece”!" (Sf. Nicolae Velimirovici)
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: În acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca și luna nu-și va mai da lumina ei. Și stelele vor cădea din cer și puterile care sunt în ceruri se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă și cu slavă.
Și atunci El va trimite pe îngerii Săi și va aduna pe aleșii Săi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.
Învățați de la smochin pilda aceasta: Când mlădița lui se face fragedă și înfrunzește, cunoașteți că vara este aproape. Tot așa și voi, când veți vedea împlinindu-se aceste lucruri, să știți că El este aproape, lângă uși. Adevărat grăiesc vouă, că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” Marcu 13, 24-31
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu