Evanghelia de azi - Matei 4, 18-23 - ilustreaza chemarea la apostolat facuta de Iisus.
Evanghelistul Matei ne relateaza simplu cum Iisus, ajungand langa Marea Galileei, „a văzut doi frați, pe Simon cel ce se numește Petru și pe Andrei, fratele său, care aruncau mreaja în mare, că erau pescari, și le‑a zis: «Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni!» Iar ei, îndată, lăsându‑și mrejele, au mers după El. Apoi, mergând mai departe, a văzut alți doi frați, pe Iacob al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându‑și mrejele, și i‑a chemat. Iar ei, îndată, lăsându‑și corabia și pe tatăl lor, au mers după El” (4, 18‑22).
Relatarea este cutremurator de simpla!
Povestea formarii grupului de apostoli este inserata si in Evangheliile celorlalti evanghelisti, explicata la fel de simplu.
Mantuitorul a ales asadar - drept discipoli - niste oameni simpli, niste pescari, carora le-a zis : Veniti dupa mine si chemandu-i le-a promis schimbarea - adica veniti si veti deveni... sfinti!
Si oamenii aceia simpli au devenit apostolii Sai, castigand virtutea de sfinti!
Sfintii sunt expresia vizibila a lucrarii Duhului Sfant si trebuie stiut ca fiecare om, oricine ar fi el, este chemat la sfintenie!
Chemarea Lui a fost irezistibilă pentru viitorii apostoli, fiind nu una oarecare ci chemarea lui Dumnezeu Insusi!
Dincolo de fascinatia evidenta exercitata de Iisus, chemarea aceasta la apostolat a primilor Sai ucenici are o anume logica, dupa cum si inserarea ei in Evanghelii! Caci evanghelistii nu relateaza acest episod ca pe un fapt istoric ci ca un simbol.
Același fiind „ieri și azi, și în veac” (Evr. 13, 8), Iisus cheamă pe orice om și azi, cu aceeași putere în cuvânt, să‑I devină ucenic.
Dumnezeu adreseaza tuturor chemarea la ucenicie, deopotrivă celor mari și mici, tineri și vârstnici, bogați sau săraci, învățați sau neînvățați. Important este ca aceasta chemare sa fie auzita!
Dumnezeu, acum ca si atunci, ne cheamă la împăcare - caci mulți dintre noi suntem in razboi cu El; ne cheamă la sfințenie, pentru că suntem pacatosi; ne cheamă spre lumină pentru ca multi traim in intuneric; ne cheamă de la moarte la viață, pentru că mulți suntem morți desi in traim; ne cheamă la pace, pentru că in sufletele si in vietile noastre este un vesnic razboi; ne cheamă la Sfanta Impartasanie cu trupul si sangele lui Hristos, pentru a-L avea pe El in noi!
El ne trimite vesnica Sa chemare la fericire!
Pentru a obtine aceasta fericire e nevoie de toata staruinta de care suntem capabili, de rabdare, de indrazneala si, inainte de orice, de IUBIRE!
Suntem noi oare capabili sa-L iubim intr-atat incat sa-L urmam, spre a cunoaste fericirea cea adevarata?
E o intrebare pe care ar trebui sa ne-o punem in fiecare zi.
Caci nu este om pe lume care să nu fie chemat.
Fiecare vine pe lume cu un rost, are o menire în viață: să fie de folos,
într‑un fel sau altul, lumii în care trăiește, semenilor sai, pe care trebuie sa invete sa-i iubeasca.
într‑un fel sau altul, lumii în care trăiește, semenilor sai, pe care trebuie sa invete sa-i iubeasca.
De aceea, plecand de la capacitatea noastra de a-L iubi pe Dumnezeu, ar trebui sa meditam la felul in care am reusit sa raspundem chemarii Lui de a deveni sfinti "precum Tatal nostru cel din ceruri Sfant este"!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu