Dumnezeu a facut bine lucrurile si nu degeaba a lasat pe lume perechea ca si concept de supravietuire.
Singuratatea in intimitate este greu de dus.
E greu de dus oricum, dar cu mult mai dificil este cand te regasesti, dupa ani de viata in doi, in situatia de a invata sa traiesti de unul singur. Este ca si cum ti-ai pierde brusc jumatate din facultatile de miscare si gandire cu care ai fost inzestrat si te-ai trezi infirm!
Te obisnuiesti, desigur, cu toate... dar nimic nu mai este la fel. Totul se reconsidera.
Sufletul si trupul isi au memoria lor si aduceri amintiri! Le mai alungi, te lupti sa nu te tulburi, dar... e greu...
Si daca ar fi doar singuratatea in cuibul cuplului...
Cand se mai adauga suferinta, neputinta fizica, lucrurile sunt cu mult mai complicate. Atunci nici un argument nu mai sta in picioare. Dar trebuie sa mergi inainte... chiar si singur!
Este provocarea careia trebuie sa-i faci fata, pana la sfarsitul zilelor tale!
Totul devine atunci o incercare, o lupta intre tine cu tine, intre tine si lume, si, in sincope, chiar intre tine si Dumnezeu!
Si nu stiu cum se descurca cei/cele care nu-L au pe Dumnezeu drept sprijin!
El este "partenerul" creativ in lupta din vremurile de rastriste ale unei fiinte omenesti.
El te ajuta sa nu te pierzi nici cand te-ai uitat, sa nu te uiti nici cand te-ai pierdut... Te regasesti cu El, asa singur cum esti in intimul tau uman, unit cu infinitul in care omul se desprinde din trupul ce-l tine prizonier si nu mai conteaza decat ca spirit. Si astfel memoria trupului de om trancende!
Pierzand o parte din cele care te faceau ca toti oamenii, iti este mai usor sa te detasezi de lume. Ramai totusi agatat de ea prin relele apucaturi ale lumii, cu care va trebui sa te lupti in continuare pentru a nazui la lumina cea nestinsa!
Dar nu mai esti singur: Dumnezeu te locuieste.
In cuvintele Sale, lasate lumii spre regasirea de sine, afli pururea mangaiere si toate cele de care ai nevoie spre a te impaca cu tine, cu lumea si cu EL!
EVANGHELIA ZILEI
Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei. Şi stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă şi cu slavă. Şi atunci El va trimite pe îngeri şi va aduna pe aleşii Săi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, cunoaşteţi că vara este aproape. Tot aşa şi voi, când veţi vedea împlinindu-se aceste lucruri, să ştiţi că El este aproape, lângă uşi. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Marcu 13, 24-31
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu