STRIGATI CA SA FITI AUZITI

Oh! Cati nu i-am reprosat lui Dumnezeu: ca nu ne aude, ca ne-a uitat, ca nu ne mai iubeste...
Ba unii ne-am si dezis de El, considerand ca, daca tot nu ne iese ce vrem si nu ne-a dat ce I-am  cerut... inseamna ca nici nu exista.

Dar oare cine suntem noi?
De unde orgoliul acesta ca El trebuie sa ne faca pe plac? 
Si de ce ar fi Dumnezeu amicul nostru, pe care sa-l agreem sau nu, in functie de starile si nevoile noastre?
Ce facem noi pentru El? In ce masura suntem indreptatiti sa-I cerem ceva?

In fond El nu ne cere nimic altceva decat sa fim corecti, consecventi si loiali. Dar pare greu...
Ma gandesc uneori ca suntem asa de mici in imensitatea Universului, mai mici decat firul de nisip al desertului.
Pentru ca sa ne facem auziti de El, cererile noastre ar trebui sa fie strigat din strafundul inimii si in strigat sa punem determinare, convingere, incredere si dragoste. Sa nu abandonam, sa nu ne lasam cuprinsi de deznadejde, caci deznadejdea lasa brese prin care se strecoara necredinta! Si fara credinta... nu iese nimic.
Insistand in rugaciunile noastre... chiar asa mici si neinsemnati cum suntem... ne vom face auziti!
Caci Dumnezeu "va face dreptate alesilor Sai care striga catre El ziua si noaptea si pentru care El rabda indelung!"

EVANGHELIA ZILEI DE SAMBATA

Zicand: Intr-o cetate era un judecator care de Dumnezeu nu se temea si de om nu se rusina.
Si era, in cetatea aceea, o vaduva, care venea la el, zicand: Fa-mi dreptate fata de potrivnicul meu.
Si un timp n-a voit, dar dupa acestea a zis intru sine: Desi de Dumnezeu nu ma tem si de om nu ma rusinez, totusi, fiindca vaduva aceasta imi face suparare, ii voi face dreptate, ca sa nu vina mereu sa ma supere.
Si a zis Domnul: Auziti ce spune judecatorul cel nedrept?
Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate alesilor Sai care striga catre El ziua si noaptea si pentru care El rabda indelung?
Zic voua ca le va face dreptate in curand. Dar Fiul Omului, cand va veni, va gasi, oare, credinta pe pamant?
LUCA 18: 2-8