A STI SAU A NU STI

"Cine stie multe moare repede" spune un proverb romanesc. Nu cred ca inteleptii care l-au emis s-au gandit la faptul ca daca vrei sa traiesti mult trebuie sa fii incult, ci tocmai la zbuciumul pe care il produce cunoasterea unor adevaruri. Chinuitor este sa stii ca lumea te uraste, ca te tradeaza, ca te minte, dupa cum devastator este sa stii dinainte suferintele prin care vei trece! 
 
Este cunoscut faptul ca horoscopul zilei este mai citit decat Evanghelia zilei! Unii explica asta prin faptul ca horoscopul e scurt si e diferit iar Evangheliile sunt dificile, alambicate si mereu aceleasi. EROARE! 
Cine are o colectie de ziare va fi uimit sa constate cat sunt de "aceleasi" propozitiile prezicatoare ale horoscoapelor. 
Textul Evangheliilor este intr-adevar reluat dar prin el aflam mereu altceva, ca un raspuns la gandul, starea sau speranta noastra!
 
Cine este credicios practicant stie ca Dumnezeu nu permite ca noi sa cautam aflarea viitorului.
De ce?
Poate pentru ca el, viitorul, este ceva ce depinde de prezent, de alegerile noastre spontane, de judecati instinctive, cu alte cuvinte, de libertatea cu care Dumnezeu ne-a inzestrat, chiar daca libertate poate inseamna inclusiv departarea de EL!

A cunoaste dinainte cursul vietii noastre poate aduce un blocaj al prezentului pentru un viitor incert si supus schimbarii. Caci gratie libertatii divine, omul isi poate schimba oricand asa-zisul destin!

Evanghelia de astazi vorbeste despre Intrarea Mantuitorului Hristos in Ierusalim. 
Episodul este arhi-cunoscut. Lumea Il aclama ca pe un personaj de vaza in timp ce El intra umil si trist, calarind... un manz!
Dar dincolo de aceasta imagine, zugravita si in icoane, putem observa o alta: aceea a unui Om  care, in acel moment de glorie, putem spune, STIE ca in cateva zile cei care il aclama ii vor cere moartea pe Cruce!

El stie pentru ca Dumnezeu i-a incredintat Planul Sau. 
Isus, ca om, desi este trist, se supune voii Domnului.
Mantuitorul ar fi putut schimba totul insa doar prin neascultare! 

Parintele N. Steinhart zicea ca atunci cand nu mai exista iesire, cand ai epuizat toate variantele de salvare nu-ti mai este frica de moarte. 
Eu am experimentat asta in noptea cutremurului din 1986 si experimentez zilnic, gandindu-ma la finalul bolii mele. 
Si totusi, cat timp te simti in mana lui Dumnezeu... spunand: "Fie Doamne dupa cum doresti Tu!" toate intra intr-un normal duhovnicesc care te ajuta sa mergi inainte.

Cand Dumnezeu ne-a impus sa nu incercam sa aflam viitorul nu a facut-o pentru ca ne-a vrut prosti ci pentru a fi luptatori intru inoirea si salvarea noastra, sperand mereu in bine si in mai bine, impotriva aparentelor dezamagitoare!

Şi când s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe şi la Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenicii Săi, şi le-a zis: Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi, intrând în el, îndată veţi afla un mânz legat, pe care n-a şezut până acum nici un om. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l. Iar de vă va zice cineva: De ce faceţi aceasta? Spuneţi că Domnul are trebuinţă de el şi îndată îl va trimite aici. Deci au mers şi au găsit mânzul legat la o poartă, afară la răspântie, şi l-au dezlegat. Şi unii din cei ce stăteau acolo, le-au zis: De ce dezlegaţi mânzul? Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus, şi i-au lăsat. Şi au adus mânzul la Iisus şi şi-au pus hainele pe el şi Iisus a şezut pe el. Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii aşterneau ramuri, pe care le tăiau de prin grădini. Iar cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau pe urmă strigau, zicând: 
Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului! Binecuvântată este împărăţia ce vine a părintelui nostru David! Osana întru cei de sus! 
OŞi a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu şi, privind toate în jur şi vremea fiind spre seară, a ieşit spre Betania cu cei doisprezece. Marcu 11, 1