Ca sa te construiesti duhovniceste, sa te poti apropia de Dumnezeu, este asadar nevoie de rabdare. Dar nu numai, caci orice neatentie, orice moment de "adormire" duhovniceasca, orice abatere din drum, ne da inapoi cu mult mai multi pasi decat cei facuti inainte!
- Hai, lasa, ia si mananca, ca ai postit destul! iti zice unul.
- Vino cu noi, lasa, ca la biserica te tot duci! zice altul.
- Ce pacate ai tu? Doar n-ai omorat pe nimeni! te incurajaza altcineva.
Si tot asa, iti va slabi forta de a fi fidel si consecvent in credinta fata de Dumnezeu si de a reusi acest demers!
Precum spadasinul, e nevoie sa fim mereu vigilenti in lupta, en garde, cum se spune, pregatiti sa ne luptam cu ispitele, veghind permanent ca nici un moment sa nu ne fie distrasa atentia de la scopul nostru, care este dobandirea celui mai de seama lucru din viata unui crestin.
Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi când va fi acea vreme. Este ca un om care a plecat în altă ţară şi, lăsându-şi casa, a dat puterea în mâna slugilor, dând fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze. Vegheaţi dar, că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa. Ca nu cumva venind fără veste, să vă afle pe voi dormind. Iar ceea ce zic vouă, zic tuturor: Privegheaţi! Şi după două zile erau Paştile şi Azimile. Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-l prindă cu vicleşug, ca să-L omoare. Dar ziceau: Nu la sărbătoare, ca să nu fie tulburare în popor. Marcu 13, 31-37 şi 14, 1-2
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu