UN GAND DE SF. VALENTIN

Nu intentionez sa abordez tema Dragobete versus Sf Valentin! E deja prea discutata si devine prin asta derizorie, ca orice exagerata insistenta pe diferite subiecte pro si contra!

Cert este ca azi lumea consumista se lasa purtata intr-un joc stupid, caruia i s-a atribuit in mod abuziv numele unui sfant a carui mucenicie nu o mai cunoaste nimeni, ratacita printre reclamele la parfumuri, bijuterii, haine, mancaruri, vacante ori geluri afrodisiace! 

Imi amintesc de o reclama la un sortiment de branza, care se numeste "Caprices des Dieux". In zilele premergatoare zilei indragostitilor, reclama facea o invitatie la... "Caprices... sans eux", (adica capricii... fara ei!), taind din denumire cuvantul "Dieux" si propunand ... diverse stratageme spre a ingurgita ... "capriciul"! 
Adica: azi e voie orice, chiar si sa ne dam afara din casa copiii ca sa mancam linistiti noi, singuri, "capriciile" in forma de branza! Imaginatie fara limite si parsive mesaje subliminare!

Dar sa revenim.
"Istoria Sfantului Valentin, devenit patronul indragostitilor, se naste in  Imperiul Roman. 
Biserica Catolica recunoaste cel putin trei sfinti diferiti care se numesc Valentin sau Valentinus si care cu totii au fost marti­rizati. " (F.Bichir)
Unul dintre ei a fost un preot care slujea prin secolul al IIl-lea in Roma (si care se presupune a fi Valentin cel care a intrat in istoria... iubiri). 
Imparatul Claudius al II-lea, constatand ca tinerii necasatoriti erau soldati mult mai eficienti decat cei cu neveste si familii,  a scos in afara legii casatoria pen­tru  tineri, gandind sa faca din barbatii necasatoriti o sursa de potentiali soldati. 
Preotul Valentin, considerand nedrept decretul inperial, l-a in­fruntat pe Claudius, continuand sa oficieze casatorii in secret pentru tinerii indra­gostiti. Cand fapta lui a fost descoperita, imparatul l-a condamnat la moarte. Si se spune ca ar fi murit martirizat in ziua de 14 Februarie!

Alte traditii spun ca Valentin ar fi fost omorat pentru incercarea de a-i fi ajutat pe crestitini sa scape din teribilele inchisorii romane, unde erau batuti si torturati." 

In mai toate culturile, cu sau fara Sf. Valentin,  perioada din an care debuteaza la 15 februarie, este, din timpuri antice, una dedicata iubirii. Este socotita a fi vremea imperecherii pasarilor si a organizarii de sarbatori menite a facilita intalnirile intre tineri in vederea casatoriei!

 
Manuitorii gandurilor si slabiciunilor noastre, traind dupa principile unei lumi care nu mai are nimic sfant, ne imping azi sa facem juraminte si promisiuni sub obladuirea unui sfant! 
In aceasta ecuatie, iubirea se lasa subinteleasa iar Sfantul este complet dat uitarii!

Trebuie sa recunoastem ca omul este nefiabil! 
Promitem si, desi suntem capabili sa juram pe orice ca promisiunile noastre sunt sincere, le incalcam cu gratie!
Ne indragostim si ne juram credinta dar tradam ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat!

In Evanghelia zilei de astazi, pe langa sublima initiere  a Sfintei Euharistii, m-a frapat evocarea a doua momente dramatice: tradarea lui Iuda si anticiparea lepadarii lui Petru!
Iuda... este un subiect de controversa a exegetilor.
Petru... mai putin, dar tradarea lui ramane, cu toata convingerea lui ca el nu s-ar putea lepada niciodata de Mantuitorul!

Reflectia mea de astazi s-a materializat intr-o propozitie, devenita cliseu, dar izvorata din realitate:
NICIODATA SA NU SPUI "NICIODATA"!

Daca extindem, ajungem la rostul indemnului hristic de a nu-i judeca pe ceilalti caci, orice ai simti tu fata de celalalt, nu tu traiesti durerea lui, nu plangi lacrimile lui, nu oftezi oftatul lui - le ai pe ale tale si nu ai habar cum vei reactiona intr-o anume situatie, nici chiar cand esti indragostit de Hristos!

Ingaduita asadar fata de ceilalti! 

Iar Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să li-L dea pe Iisus. Şi, auzind ei, s-au bucurat şi au făgăduit să-i dea bani. Şi el căuta cum să-L dea lor, la timp potrivit. Iar în ziua cea dintâi a Azimilor, când jertfeau Paştile, ucenicii Lui L-au întrebat: Unde voieşti să gătim, ca să mănânci Paştile? Şi a trimis doi din ucenicii Lui, zicându-le: Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om, ducând un urcior cu apă; mergeţi după el. Şi unde va intra, spuneţi stăpânului casei că Învăţătorul zice: Unde este odaia în care să mănânc Paştile împreună cu ucenicii Mei? Iar el vă va arăta un foişor mare aşternut gata. Acolo să pregătiţi pentru noi. Şi au ieşit ucenicii şi au venit în cetate şi au găsit aşa precum le-a spus şi au pregătit Paştile. 
Iar făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece. Pe când şedeau la masă şi mâncau, Iisus a zis: Adevărat grăiesc vouă că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde. Ei au început să se întristeze şi să-I zică, unul câte unul: Nu cumva sunt eu? Iar El le-a zis: Unul dintre cei doisprezece, care întinge cu Mine în blid. Că Fiul Omului merge precum este scris despre El; dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului. Bine era de omul acela dacă nu s-ar fi născut. Şi, mâncând ei, a luat Iisus pâine şi binecuvântând, a frânt şi le-a dat lor şi a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Şi luând paharul, mulţumind, le-a dat şi au băut din el toţi. Şi a zis lor: Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă. Adevărat grăiesc vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăţia lui Dumnezeu. Şi după ce au cântat cântări de laudă, au ieşit la Muntele Măslinilor. Şi le-a zis Iisus: Toţi vă veţi sminti, că scris este: "Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile". Dar după învierea Mea, voi merge mai înainte de voi în Galileea. Iar Petru I-a zis: Chiar dacă toţi se vor sminti întru Tine, totuşi eu nu. 
Şi i-a zis Iisus: Adevărat grăiesc ţie: Că tu astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta de două ori cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine. El însă spunea mai stăruitor: Şi de-ar fi să mor cu Tine, nu Te voi tăgădui. Şi tot aşa ziceau toţi. 
Şi au venit la un loc al cărui nume este Ghetsimani, şi acolo a zis către ucenicii Săi: Şedeţi aici până ce Mă voi ruga. Şi a luat cu El pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi a început a Se tulbura şi a Se mâhni. Şi le-a zis lor: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi. Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi Se ruga, ca, de este cu putinţă, să treacă de la El ceasul (acesta). Şi zicea: Avva Părinte, toate sunt Ţie cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu. Şi a venit şi i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: Simone, dormi? N-ai avut tărie ca să veghezi un ceas? Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios. Şi iarăşi mergând, s-a rugat, acelaşi cuvânt zicând. Şi iarăşi venind, i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi şi nu ştiau ce să-I răspundă. Şi a venit a treia oară şi le-a zis: Dormiţi de acum şi vă odihniţi! E gata! A sosit ceasul. Iată Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă să mergem. Iată, cel ce M-a vândut s-a apropiat. Marcu 14, 10-42