Sa fii umilit de semeni ar trebui sa fie o bucurie!
Nu se intampla asa pentru ca mandria ne mananca sufletele!
Cred ca cea mai buna solutie pentru a scapa aceasta plaga este sa ne gandim mereu la umilintele Mantuitorului si sa luam in calcul faptul ca EL era fara de pacat! El ii invata de bine iar arhiereii ii puneau in carca vinovatii inventate!
Ma intreb: De ce as fi eu mai indreptatit/indreptatita sa fiu ridicat/ridicata in slavi? Cu ce sunt eu mai deosebit/deosebita decat altii?
Cine sunt eu in raport cu EL? ar fi o intrebare care ne-ar ajuta sa ne venim in fire!
Daca am putea iesi cateva clipe din sinele nostru, unde ne vedem frumosi, destepti si buni, perfecti... am constata ca nu avem nimic in plus fata de semeni, ca mereu e ceva ce nu merge, ceva ce nu facem bine, ceva de care sa ne rusinam.
Parintele Arsenie Papacioc spunea ca "mantuirea prin suferinta vine prin umilinta"! Nu este destul sa suferi pentru ca esti umilit ci trebuie sa te smeresti acceptant umilinta, stiind ca insusi Mantuitorul a trecut prin ea!
Ne doare tradarea? Tradat a fost si El! Si de dusmani si de prieteni!
Eu cred ca daca am avut parte de oameni care m-au umilit este pentru ca de ei aveam nevoie ca sa ma pot smeri!
Dumnezeu nu ne lasa si ne trimite mereu mesaje:
- Smereste-te, nefericitule om, caci nu ai nimic in plus fata de cei pe care ii detesti si ii judeci!"
Ni se pare nedrept sa suferim? Noi suferim de pacatosi ce suntem, in timp ce El a suferit pentru noi!
Gandind la toate astea viata ni se va parea mai usor de indurat si drumul crucii noastre mai usor de parcurs!
Şi îndată, încă vorbind El, a venit Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, şi cu el mulţime cu săbii şi cu ciomege, de la arhierei, de la cărturari şi de la bătrâni. Iar vânzătorul le dăduse semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela este. Prindeţi-L şi duceţi-L cu pază. Şi venind îndată şi apropiindu-se de El, a zis Lui: Învăţătorule! Şi L-a sărutat. Iar ei au pus mâna pe El şi L-au prins. Unul din cei ce stăteau pe lângă El, scoţând sabia, a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu toiege, ca să Mă prindeţi. În fiecare zi eram la voi în templu, învăţând, şi nu M-aţi prins. Dar acestea sunt ca să se împlinească Scripturile. Şi, lăsându-L, au fugit toţi. Iar un tânăr mergea după El, înfăşurat într-o pânzătură, pe trupul gol, şi au pus mâna pe el. El însă, smulgându-se din pânzătură, a fugit gol. Şi au dus pe Iisus la arhiereu şi s-au adunat acolo toţi arhiereii şi bătrânii şi cărturarii. Iar Petru, de departe, a mers după El, până a intrat înăuntru în curtea arhiereului şi şedea împreună cu slugile, încălzindu-se la foc. Arhiereii şi tot sinedriul căutau împotriva lui Iisus mărturie ca să-L dea la moarte, dar nu găseau. Că mulţi mărturiseau mincinos împotriva Lui, dar mărturiile nu se potriveau. Şi ridicându-se unii, au dat mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând: noi L-am auzit zicând: Voi dărâma acest templu făcut de mână, şi în trei zile altul, nefăcut de mână, voi clădi. Dar nici aşa mărturia lor nu era la fel. Şi, sculându-se în mijlocul lor, arhiereul L-a întrebat pe Iisus, zicând: Nu răspunzi nimic la tot ce mărturisesc împotriva Ta aceştia? Iar El tăcea şi nu răspundea nimic. Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi I-a zis: Eşti tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat? Iar Iisus a zis: Eu sunt şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii cerului. Iar arhiereul, sfâşiindu-şi hainele, a zis: Ce trebuinţă mai avem de martori? Aţi auzit hula. Ce vi se pare vouă? Iar ei toţi au judecat că El este vinovat de moarte. Şi unii au început să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată cu pumnii şi să-I zică: Prooroceşte! Şi slugile Îl băteau cu palmele. Şi Petru fiind jos în curte, a venit una din slujnicele arhiereului, şi văzându-l pe Petru, încălzindu-se, s-a uitat la el şi a zis: Şi tu erai cu Iisus Nazarineanul. El însă a tăgăduit, zicând: Nici nu ştiu, nici nu înţeleg ce zici. Şi a ieşit afară înaintea curţii; şi a cântat cocoşul. Iar slujnica, văzându-l, a început iarăşi să spună celor de faţă că acesta este dintre ei. Iar el a tăgăduit iarăşi. Şi după puţin timp, cei de faţă ziceau iarăşi lui Petru: Cu adevărat eşti dintre ei, căci eşti şi galileian şi vorbirea ta se aseamănă. Iar el a început să se blesteme şi să se jure: Nu ştiu pe omul acesta despre care ziceţi. Şi îndată cocoşul a cântat a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Iisus: Înainte de a cânta de două ori cocoşul , de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi a început să plângă. Şi îndată dimineaţa, arhiereii, ţinând sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu tot sinedriul şi legând pe Iisus, L-au dus şi L-au predat lui Pilat.
Marcu 14, 43-72 şi 15, 1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu